Într-o casă modestă din comuna Baia, județul Tulcea, viața Cristinei se învârte în jurul celor doi băieți ai ei. Laur și Andrei sunt gemeni și au cinci ani. Când îi privești cum se joacă unul lângă altul, ai putea crede că sunt doar doi copii care cresc împreună, legați de acea complicitate specială pe care doar frații gemeni o au.
În realitate, însă, fiecare zi din viața lor este o luptă.
Deși au cinci ani, dezvoltarea lor emoțională și cognitivă este apropiată de cea a unor copii de aproximativ doi ani. Drumul lor a început încă din primele clipe de viață, într-un mod mult mai greu decât pentru alți copii.
Un început fragil de viață
Laur și Andrei s-au născut prematur, la doar șase luni de sarcină, după o perioadă plină de complicații pentru mama lor. Primele luni au fost dominate de teamă, griji și speranța că cei doi vor reuși să recupereze din urmă.
Anii au trecut, însă unele lucruri au rămas în urmă.
Primele semne că ceva nu este în regulă au apărut la grădiniță. Educatoarea a observat că cei doi nu vorbesc și că reacțiile lor sunt diferite față de cele ale celorlalți copii. A urmat un drum lung prin cabinete medicale, evaluări și explicații dificile.
Diagnosticul specialiștilor a confirmat ceea ce familia începuse deja să simtă: Laur și Andrei au nevoie de sprijin constant pentru a se dezvolta.
Drumuri, terapii și multă răbdare
Pentru cei doi băieți, fiecare mic progres este rezultatul unui efort uriaș.
Mama lor face drumuri regulate până la Constanța, acolo unde medicii le ajustează tratamentul și le monitorizează evoluția. Terapiile sunt esențiale pentru dezvoltarea copiilor cu tulburări din spectrul autist, acestea fiind menite să dezvolte abilități, să îmbunătățească comunicarea și să reducă anumite comportamente dificile.
Deocamdată, Laur și Andrei pot merge la grădiniță doar două ore pe zi. Este un program scurt, dar important. Fiecare interacțiune, fiecare joc, fiecare cuvânt învățat reprezintă un pas înainte.
Sprijinul care schimbă destine
În lupta lor, familia nu este complet singură.
Camelia, asistenta socială din comunitate, a fost omul care a ajutat familia să obțină documentele necesare: certificatele de dizabilitate pentru copii, orientarea școlară și statutul de asistent personal pentru mamă.
Rolul unui asistent social este esențial în astfel de situații, pentru că părinții trebuie informați despre drepturile copiilor cu dizabilități și despre sprijinul de care pot beneficia.
„Asistentul social este cel care are obligația să informeze părintele despre drepturile acestui copil, mai cu seamă copilul cu dizabilitate”, explică aceasta.
Visul simplu al unei mame
Cristina nu cere lucruri imposibile.
Nu visează la miracole peste noapte. Își dorește doar ca, într-o zi, Laur și Andrei să poată merge la școală, să fie înțeleși și acceptați de ceilalți copii.
În fiecare zi, îi învață lucruri simple: să comunice, să fie răbdători, să descopere lumea în ritmul lor.
Pentru Laur și Andrei, progresul nu se măsoară în ani sau în rezultate spectaculoase. Se măsoară în gesturi mici: un cuvânt spus pentru prima dată, un joc împărtășit cu alt copil, o reacție de bucurie.
Fiecare astfel de moment este o victorie.
Pentru ei, dar mai ales pentru mama care nu a renunțat niciodată la speranță.
Sursa: unicef.org