Pe scurt:
Siturile UNESCO din Orientul Mijlociu, Asia și Pacific se confruntă cu eroziune, inundații și prăbușiri din cauza temperaturilor ridicate și a fenomenelor extreme. Descoperă cum patrimoniul mondial riscă să dispară.
Siturile de patrimoniu mondial UNESCO din întreaga lume se confruntă cu amenințări tot mai grave din cauza schimbărilor climatice, potrivit unui studiu publicat în 2025 și citat de Deutsche Welle. De la templele piramidale vechi de 4.000 de ani din Irak, la statuile Moai de pe Insula Paștelui, monumente istorice de importanță globală sunt afectate de eroziune, inundații, secetă și creșterea temperaturilor. Studiul arată că 80% dintre siturile UNESCO sunt supuse stresului climatic, materialele tradiționale precum lemnul și piatra fiind incapabile să reziste la noile condiții.
În sudul Irakului, Zigguratul din Ur, un templu piramidal construit acum 4.000 de ani în onoarea zeului lunii Nanna, este grav afectat de schimbările climatice. Eroziunea extremă provocată de vânturi puternice și dune de nisip în mișcare degradează partea nordică a monumentului. În plus, creșterea nivelului apei subterane sărate, asociată cu valuri de căldură și secetă prelungită, duce la distrugerea cărămizilor de lut care formează templele mesopotamiene și alte situri religioase unde se practicau ritualuri sumeriene.
Kazem Hassoun, inspector la departamentul de antichități din provincia Dhi Qar, a declarat că „aceste depuneri de sare au apărut din cauza încălzirii globale și a schimbărilor climatice”. El a avertizat că la Cimitirul Regal din Ur, cristalele de sare care pătrund în fundații pot duce la „prăbușirea completă a cărămizilor de lut”, deoarece acestea se extind în materialele poroase.
De-a lungul râului Eufrat, siturile arheologice din vechiul oraș Babilon sunt și ele amenințate de nivelul ridicat de salinitate, care pune în pericol structurile din lut ars. La Templul Ninmakh, un monument din secolul al VII-lea î.Hr. dedicat zeiței-mamă a fertilității, arheologii folosesc o tehnică veche de 7.000 de ani pentru a produce cărămizi de lut desalinizate, încercând astfel să combată eroziunea salină.
Moscheile istorice din Isfahan, Iran, afectate de secetă, tasare și fisuri în structuri
În Iran, pe lângă amenințările războiului, moscheile istorice din Isfahan se confruntă cu efecte severe ale schimbărilor climatice. Masjed-e Jame, cunoscută și ca „Moscheea de Vineri”, reprezintă evoluția arhitecturii religioase pe parcursul a 12 secole, fiind considerată de UNESCO drept un „muzeu al arhitecturii iraniene”.
Complexul Meidan Emam, inclus în patrimoniul mondial, găzduiește Moscheea Imamului, faimoasă pentru cupola sa albastră și caligrafia detaliată. Acest ansamblu suferă deja din cauza tasării terenului, provocată de exploatarea excesivă a apei subterane și agravată de secetele prelungite. Experții avertizează că temperaturile extreme și variațiile bruște de umiditate afectează grav structurile.
Inițiativa Internațională UNESCO pentru Tasarea Terenului a precizat că „fisurile din provincia Isfahan pot ajunge la zeci de centimetri lățime, iar împreună cu diferențele de tasare, pot rupe clădirile”. Bahram Nadi, membru al grupului specializat pe tasare, a declarat pentru Tehran Times, în septembrie 2024: „Fisurile devin tot mai adânci, iar unele coloane s-au înclinat. Dacă nu se iau măsuri urgente, riscăm să pierdem această piesă inestimabilă a patrimoniului nostru”.
Statuile Moai de pe Insula Paștelui, amenințate de inundații și valuri uriașe
Pe Insula Paștelui (Rapa Nui), celebrele statui Moai ar putea fi acoperite periodic de apă în următorii 50 de ani, potrivit unui studiu realizat în 2025 de cercetători de la Universitatea din Hawaii. Platforma ceremonială Ahu Tongariki, care găzduiește 15 statui vechi de aproximativ 800 de ani și este inclusă în patrimoniul UNESCO, riscă să fie lovită de valuri uriașe cauzate de creșterea nivelului mării.
Studiul avertizează că inundațiile de coastă ar putea pune în pericol 51 de obiective culturale din zonă. Noah Paoa, cercetător la Universitatea din Hawaii și autor principal al studiului, a subliniat: „Această cercetare evidențiază o amenințare critică pentru cultura vie și mijloacele de trai din Rapa Nui”. El a adăugat că aceste situri „sunt esențiale pentru reafirmarea identității comunității și susțin revitalizarea tradițiilor”, fiind „coloana vertebrală” a industriei turistice locale.
Marele Zid Chinezesc se degradează accelerat din cauza fenomenelor extreme
Marele Zid Chinezesc, care se întinde pe peste 21.000 de kilometri în nord-vestul Chinei și a fost inclus în patrimoniul UNESCO în 1987, este și el afectat de schimbările climatice. O echipă de cercetători din China a constatat că eroziunea zidului se accelerează pe fondul fenomenelor meteorologice extreme, punând în pericol atât valoarea istorică, cât și cea arhitecturală a monumentului.