Activitatea ALUM Tulcea pare astăzi suspendată într-un echilibru fragil: fabrica nu mai produce alumină de patru ani, dar nici nu s-a închis. În locul furnalelor și al fluxului industrial continuu, compania funcționează într-un regim de avarie, atent calibrat pentru a supraviețui până la vremuri mai bune.
Potrivit lui Darie Andrian, liderul Sindicatului ALUM, oprirea producției a fost determinată de reducerea drastică a activității principalului beneficiar, ALRO Slatina. În aceste condiții, o reluare parțială ar fi fost sinucigașă economic: costurile ar fi ajuns de până la trei ori peste prețurile de pe piața mondială.
Supraviețuire pe bucăți: din uzină, intermediar
Privată de activitatea de bază, ALUM s-a reinventat din mers. Astăzi, compania joacă rolul de intermediar de materii prime: importă alumină din Grecia, o descarcă în Portul Constanța și o trimite mai departe către industrie.
În paralel, orice resursă disponibilă este valorificată. De la vânzarea stocurilor rămase și producția de nișă – loturi mici, greu de realizat de marii jucători – până la tăierea și vânzarea instalațiilor vechi ca fier vechi, totul contribuie la menținerea unui flux minim de venituri.
Rezultatul este o companie redusă la esență. Dacă în anii de vârf ALUM avea peste 1.200 de angajați, astăzi au mai rămas doar 98. Salariile sunt plătite la timp, însă fără creșteri reale în ultimii ani, semn că stabilitatea este una de conservare, nu de dezvoltare.
„Motorul e cald”, dar cheia e la energie
Paradoxul cel mai puternic este că uzina nu este abandonată. Instalațiile sunt conservate, verificate zilnic și pregătite pentru o eventuală repornire. Practic, ALUM poate porni oricând – dar nu în orice condiții.
„Ca să fim profitabili, trebuie să funcționăm la capacitate maximă”, explică Darie Andrian. Vorbim de aproximativ 600.000 de tone anual. Orice funcționare la jumătate de capacitate ar genera pierderi, nu profit.
Blocajul major rămâne prețul energiei. Într-o piață globală unde competitorii beneficiază de costuri energetice mult mai mici, ALUM nu poate intra în joc fără condiții similare. Astfel, viitorul uzinei depinde mai mult de evoluțiile din sectorul energetic decât de capacitatea sa industrială.
***
ALUM Tulcea devine, astfel, un simbol al unei industrii ținute în stand-by: o infrastructură pregătită, o mână de specialiști rămași în gardă și o speranță care depinde de factori din afara porților fabricii.
Surse: declarațiile lui Darie Andrian, liderul Sindicatului ALUM; documentare pe baza interviului acordat la Radio Constanța.
