Tensiunea dintre Primăria Tulcea și Aquaserv a ajuns într-un punct critic. După ce bugetul societății nu a fost votat săptămâna trecută de către Consiliul de administrație , primarul Ilie Ștefan explică, într-un dialog scurt cu Ora de Tulcea, de ce administrația locală refuză să mai accepte promisiuni, întârzieri și conflicte interne. Cum s-ar spune, Ilie Ștefan pune genunchiul pe grumazul Aquaserv, condusă de directorul Ifrim Valentin.
Microinterviu
Ora de Tulcea: Domnule primar, pe românește: de ce nu a fost votat bugetul Aquaserv?
Ilie Ștefan: Bugetul nu a fost aprobat pentru că Aquaserv nu a inclus investițiile pe care noi le considerăm absolut necesare. Până când aceste investiții nu vor fi prinse în buget, nu îl vom vota.
Vorbim despre lucrări importante pe strada Unirii, pe strada Babadag, mai ales în zona Unirii–Egreta, și pe strada Corneliu Gavrilov. Acolo trebuie făcute lucrări la canalizare, canalizare pluvială și rețele.
Ei trebuie să pună bani de la ei acum, iar apoi, dacă proiectul european merge mai departe, își pot recupera banii. Noi nu putem sta cu banii europeni în cont și să riscăm să îi pierdem pentru că lucrările nu sunt gata la timp.
Le-am cerut și două milioane de lei pentru mentenanță. În fiecare an puneau doar 500.000 de lei pentru avarii și intervenții urgente. Practic, le-am cerut responsabilitate: să intervină, să repare, să readucă terenurile la starea inițială, să supravegheze lucrările.
Nu vor să pună acești bani? Nu le votăm bugetul.
Ora de Tulcea: Sună ca un ultimatum. Chiar luați în calcul ca Tulcea să iasă din Aquaserv sau e doar presiune politică?
Ilie Ștefan: Nu este presiune politică și nu glumesc. Lucrez deja la proiectul prin care municipiul Tulcea să se retragă din Aquaserv.
Sigur, probabil vor urma procese. Ei spun că Primăria ar putea suporta penalități din cauza proiectelor europene. Vom vedea dacă este așa. Aceste lucruri pot fi negociate și verificate în instanță.
Dacă ieșim din Aquaserv, vom putea aloca noi bani și vom putea face lucrările pe care Aquaserv nu le face: pe strada Unirii, pe strada Babadag, pe Corneliu Gavrilov.
Dar trebuie să înțeleagă și conducerea, și angajații, și Consiliul de Administrație : dacă Tulcea iese, Aquaserv rămâne fără principalul obiect de activitate. În loc să se concentreze pe lucrările din oraș și pe mentenanță, ei se concentrează pe procese, pe conflicte între sindicat și conducere. Nu produc eficiență. Se ceartă între ei pe spinarea municipiului.
Ora de Tulcea: Problema e conducerea de acum sau e ceva mai adânc stricat acolo?De fapt, conducerea de acum a fost susținută de dvs.
Ilie Ștefan: Nu conducerea este problema, ci întreg sistemul. Nu printr-un singur om se schimbă tot mecanismul, ci prin schimbarea mecanismului.
Probabil că unii cred că eu glumesc. Nu glumesc. Așa au crezut și cei de la Energoterm. Noi vom ieși din Aquaserv dacă lucrurile nu se schimbă urgent, ne vom gestiona singuri o perioadă și vom căuta un operator capabil să asigure serviciile de apă, canalizare și apă pluvială.
Sunt și oameni buni în Aquaserv, muncitori adevărați, meseriași, responsabili. Pe aceia îi voi lua imediat în noul serviciu al Primăriei. Cei care doar mimează munca pot să își caute de lucru în altă parte.
Sper, totuși, ca mintea lor de pe urmă să fie aceea de a se autocorecta.
De unde s-au luat, de fapt
Nervii primarului nu au apărut peste noapte. S-au adunat în luni de șantiere întârziate, străzi sparte, lucrări blocate și explicații care nu mai țin loc de asfalt.
Corneliu Gavrilov, Babadag, Unirii: aceleași nume, aceleași probleme, aceeași dependență de Aquaserv. Primăria spune că are bani și proiecte, dar nu poate merge mai departe cât timp operatorul nu termină ce are sub pământ.
Peste toate s-a așezat conflictul intern din Aquaserv: conducere, sindicat, procese, revendicări. Iar orașul? Orașul așteaptă.
De aici ruptura. Ilie Ștefan nu mai cere promisiuni, ci bani puși în buget, lucrări asumate și responsabilitate. Refuzul de a vota bugetul Aquaserv nu mai pare un gest administrativ, ci un avertisment public: Tulcea nu mai vrea să fie ostatica unei companii care se ceartă în birouri în timp ce străzile rămân în gropi.
