Dacă există o definiție modernă a prieteniei dintre popoare, atunci ea s-a jucat sâmbătă seara pe terenul impecabil al Liceului Tehnologic „Henri Coandă” din Tulcea, acolo unde peste 100 de baschetbaliști români și filipinezi au demonstrat că mingea de baschet poate fi un excelent ambasador internațional.
Baschet fără granițe: Tulcea, capitala prieteniei româno-filipineze pentru o seară
Prima etapă a ineditului campionat organizat de Minerva Navis a adus față în față cinci echipe românești și cinci filipineze, într-un maraton sportiv care s-a încheiat cu un scor general de 3-2 pentru reprezentanții arhipelagului asiatic.
Pe hârtie, meciurile păreau echilibrate. În teren însă, diferențele au fost vizibile și, pe alocuri, savuroase.
Filipinezii au venit cu viteza. Mulți dintre ei par să se deplaseze după alte legi ale fizicii. Mici de statură, explozivi și incredibil de rapizi, schimbau direcția cât ai clipi și vorbeau între ei cu o viteză și mai mare decât alergau. Din tribune se auzeau permanent încurajări în filipineză, venite de la rude și prieteni, însă, din respect pentru cititori și pentru dicționarele limbii române, vom evita reproducerea lor.
De cealaltă parte, românii au compensat prin experiență, forță și… masă corporală. Unii mai înalți, alții mai zdraveni, câțiva cu suficiente amintiri sportive cât să umple un album, au încercat să demonstreze că și viteza poate fi învinsă uneori prin poziționare inspirată și un pic de încăpățânare.
Sprint contra experiență: când viteza asiatică s-a lovit de încăpățânarea dobrogeană
Momentul serii l-a oferit invitatul VIP al competiției, city managerul municipiului Tulcea, Nicolae Bibu. La 58 de ani, acesta a ignorat toate argumentele biologice și s-a încăpățânat să intre în teren. Mai mult, s-a încăpățânat să rămână acolo până la final.
Într-o epocă în care mulți caută telecomanda după două etaje urcate pe scări, Bibu a decis să alerge după adversari cu trei decenii mai tineri. Uneori îi prindea, alteori nu. Uneori mingea ajungea unde voia el, alteori părea că avea propriile planuri. Dar un lucru a fost cert: voința a câștigat detașat duelul cu buletinul.
La un moment dat, după un sprint al unui jucător filipinez, diferența de viteză dintre cei doi părea comparabilă cu cea dintre un scuter și o locomotivă. Numai că locomotiva nu s-a oprit. A continuat să ruleze până la final, smulgând aplauze și zâmbete din partea tuturor.
Spectatorii au avut parte și de faze memorabile. Filipinezii construiau atacuri rapide, cu pase atât de scurte și dese încât părea că mingea intrase într-un grup de WhatsApp. Românii răspundeau cu pătrunderi în forță și recuperări muncite, uneori după lupte corp la corp care semănau mai degrabă cu operațiuni de mutare a mobilierului decât cu exerciții de finețe sportivă.
Într-o secvență care a stârnit hohote de râs, un jucător filipinez a driblat trei adversari în câteva secunde, doar pentru a se trezi în fața unui român care ocupa atât de mult spațiu defensiv încât părea că Primăria îi eliberase autorizație de construire în semicerc.
Mai mult decât un scor: o frăție legată cu pase, zâmbete și transpirație
Dincolo de rezultate, adevărata victorie a fost cea a comunității. Inițiativa aparține lui Cristian Bespalencu, reprezentant al Minerva Navis, care a reușit să transforme pasiunea pentru baschet într-un proiect de apropiere între oameni veniți din culturi diferite.
Filipinezii participanți provin din cadrul VARD și al subcontractorilor Minerva Navis și Romita, iar competiția a demonstrat că diferențele de limbă dispar rapid atunci când mingea începe să sară pe parchet.
La start s-au aliniat zece echipe și peste o sută de jucători, printre care Airball Legends, Brick City, Slam Drunks, Supreme Hoops, Hustle Hoopers, Team Romance, VARD Shipyard Basketball, Team Sinacta Matining, Team Albackers și Minerva Pirates.
Veștile bune nu se opresc aici. Organizatorii au anunțat că întâlnirile vor continua în fiecare sâmbătă, de la ora 17.00, astfel că rivalitatea amicală dintre români și filipinezi este abia la început.
Până atunci, clasamentul neoficial , după prima zi, pe națiuni spune 3-2 pentru Filipine. Dar dacă ar exista un clasament al ambiției, al bunei dispoziții și al încăpățânării de a juca baschet la 58 de ani, trofeul ar merge direct la Nicolae Bibu.
Iar asta fără prelungiri
PS.Am fost invitat și eu să intru în teren, ca pivot,dar …mă durea măseaua.:))
