Un mesaj venit din Brașov, de la unul dintre membrii grupului „Polițiști Împreună”, a ajuns zilele acestea și la redacția noastră. Nu este despre o anchetă, nici despre vreun caz care să fi trecut prin mâinile polițiștilor. Este despre fiul unui fost criminalist din Tulcea și despre o luptă care se duce de patru ani, departe de ochii publicului, între săli de dializă, spitale și speranța încăpățânată că viața poate fi luată de la capăt.
Mulți dintre cei care au avut de-a face cu Poliția Tulcea îl cunosc pe Cătălin Isac. Ani întregi a lucrat în Serviciul Criminalistic al IPJ Tulcea, acolo unde meseria te obligă să privești zilnic tragediile altora și să rămâi lucid atunci când alții se prăbușesc. După o carieră petrecută printre dosare și cercetări la fața locului, cea mai grea încercare nu avea să vină din vreun caz, ci din propria familie.
Fiul său, Mădălin, are 32 de ani și trăiește astăzi cu un singur rinichi care mai funcționează la doar 5% din capacitate. Pentru a rămâne în viață, merge la dializă de trei ori pe săptămână. De aproape patru ani.
Până în 2022, povestea lui semăna cu a multor tineri care încearcă să își construiască un drum. Terminase facultatea, făcuse un master, lucrase în Germania și își făcea planuri pentru viitor. Învățase croitorie și vorbea despre proiecte, nu despre spitale. Apoi, într-o singură clipă, totul s-a rupt.
„Am crezut că îmi voi croi viața exact cum vreau eu. Facultate. Master. Germania. Job. Școală de croitorie. Planuri mari. Apoi, în 2022, viața a schimbat tiparul”, scrie Mădălin într-o scrisoare făcută publică în aceste zile.
Ceea ce a urmat pare desprins dintr-un coșmar medical. O hemoragie internă gravă l-a adus în pragul morții. Transportat de urgență la Istanbul, a ajuns pe masa de operație într-un moment critic. Medicii au descoperit că rinichiul drept dezvoltase o anomalie chistică uriașă, ajungând la aproape 3,8 kilograme, de aproape opt ori greutatea unui rinichi normal. Organul a fost extirpat, iar viața i-a fost salvată în ultimul moment.
Numai că salvarea de atunci nu a însemnat și sfârșitul luptei.
Rinichiul rămas a continuat să cedeze lent, iar anii au început să se măsoare nu în anotimpuri, ci în ședințe de dializă.
În scrisoarea sa, Mădălin vorbește despre acea perioadă fără dramatism și fără revoltă. Tocmai de aceea cuvintele lui lovesc atât de puternic.
„Au fost zile în care tata mă lua în brațe ca să mă ducă la mașină. Atunci am înțeles două lucruri: că eram foarte aproape să pierd totul. Și că eram foarte iubit.”
O mamă pregătită să își salveze copilul încă o dată
În toate aceste luni și ani, cea care i-a stat permanent alături a fost mama sa, Antonia. L-a văzut plecând la dializă și întorcându-se acasă epuizat. L-a văzut încercând să zâmbească atunci când organismul îi ceda. L-a văzut ducând o povară uriașă fără să se plângă.
Acum este pregătită să facă pasul pe care puțini oameni îl pot înțelege pe deplin.
Medicii de la Spitalul Sfântul Constantin din Brașov au confirmat că este compatibilă și îi poate dona un rinichi. Pentru Antonia, decizia nu a avut nevoie de explicații.
„Prima oară l-am adus pe lume acum 32 de ani, cu bucurie și lacrimi de fericire. A doua oară vreau să o fac prin cel mai profund act de iubire pe care o mamă îl poate oferi: îi donez rinichiul meu”, a scris ea.
Mai târziu, într-un alt fragment care spune totul despre instinctul unui părinte, adaugă:
„Când medicii au confirmat că sunt compatibilă pentru donare, nu am ezitat o secundă. Nici măcar una. Un rinichi al meu și copilul meu trăiește. Pentru o mamă, nu există calcul mai simplu decât acesta.”
Tulcea poate scrie finalul acestei povești
Familia a reușit să acopere o parte importantă din costurile medicale. A făcut-o așa cum a făcut totul până acum: discret, fără să transforme suferința într-un spectacol public. Dar transplantul și toate procedurile necesare înseamnă bani pe care nu îi mai pot strânge singuri.
Mai sunt necesari aproximativ 20.000 de euro pentru ca operația să poată avea loc.
Poate că pentru mulți tulceni numele lui Mădălin nu spune mare lucru. Poate că alții îl cunosc doar pe tatăl său, fostul criminalist care ani la rând a fost chemat să documenteze tragediile altora. Astăzi însă nu este vorba despre un polițist, despre o uniformă sau despre un nume. Este vorba despre un tânăr care vrea să își recapete viitorul și despre o mamă care este gata să îi ofere, la propriu, o nouă șansă la viață.
Iar imaginea care rămâne după ce citești povestea lui nu este cea a bolii.
Este ultima frază din scrisoarea sa:
„Viața nu iese niciodată după tipar. Dar poți începe din nou. Și din nou. Și din nou. Materialul se poate rupe. Tu rămâi croitorul.”
Conturi pentru donații
Antonia Isac – BCR (LEI)
RO29RNCB0630106208780001
SWIFT: RNCBROBU
Revolut: @antonifnqt
Telefon: +40 744 977 946
Orice donație și orice distribuire a acestei povești îl pot apropia pe Mădălin de ziua în care nu va mai merge la dializă și va putea, în sfârșit, să vorbească din nou despre planuri, nu despre supraviețuire.
