În copilărie, la Mila 23, Ivan Patzaichin privea puținele avioane care treceau peste Deltă și visa să ajungă pilot. Viața l-a dus în altă direcție. A urcat într-o canoe, a plecat din satul de pescari și a ajuns unul dintre cei mai mari sportivi ai României. Acum, la aproape cinci ani de la moartea sa, visul acela vechi se întoarce într-un fel pe care nici el nu l-ar fi putut bănui: un Boeing 737 MAX al TAROM va purta numele „Ivan Patzaichin”.
Compania aeriană a semnat pe 19 august protocolul pentru folosirea numelui campionului. La ceremonie au fost Georgiana Patzaichin, soția lui Ivan, fiica sa, Ivona, și directorul general al TAROM, Cristian Anghel. Este a doua aeronavă Boeing 737 MAX aleasă în programul de înnoire a flotei pentru a purta numele unei mari figuri a sportului românesc, după „Mircea Lucescu”.
Dar pentru Tulcea, povestea Boeingului începe mult mai departe de București și de aeroporturi. Începe la Mila 23.
Copilul care voia să fie pilot
Ivona Patzaichin a povestit un amănunt mai puțin cunoscut despre tatăl său. Ivan era fascinat de avioanele care apăreau, rar, pe cerul Deltei. Voia să devină pilot. Mai târziu, când performanța sportivă l-a scos din Mila 23 și l-a trimis la competiții în toată lumea, zbura cu TAROM și era atras de cabina piloților.
„Acum Ivan este din nou sus, pe cer”, a spus fiica marelui campion.
E greu să găsești o explicație mai bună pentru alegerea numelui.
Ivan Patzaichin s-a născut la Mila 23, pe 26 noiembrie 1949. De acolo a plecat spre un palmares pe care sportul românesc îl egalează greu: cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, șapte medalii olimpice, dintre care patru de aur și trei de argint. A concurat de la Mexico City 1968 până la Los Angeles 1984.
Și există, desigur, povestea de la München, din 1972. A rămas în memoria românilor drept omul care a vâslit cu pagaia ruptă. Realitatea este ceva mai precisă și chiar mai spectaculoasă. Pagaia i s-a rupt la câțiva metri după startul unei serii de calificare la canoe simplu, 1.000 de metri. Arbitrii nu au oprit cursa. Patzaichin a continuat cu ciotul de pagaie și a trecut linia de sosire. Inițial a fost descalificat, apoi contestația delegației României a fost admisă. A revenit în competiție și, în finală, a câștigat aurul olimpic.
Poate tocmai de aceea numele lui stă bine pe un avion. Nu pentru formulele cuminți despre „performanță” și „perseverență” care încap în orice comunicat, ci pentru traseul aproape neverosimil al omului. Un copil din Mila 23, crescut într-o familie de pescari, pleacă pe apă și ajunge pe podiumurile lumii. Iar după zeci de ani, numele lui ajunge pe fuselajul unui avion.
De la lotca din Deltă la Boeing
TAROM spune că noul Boeing face parte din procesul de modernizare a flotei. Compania anunțase încă din 2024 contractarea a două Boeinguri 737 MAX 8, aeronave cu 189 de locuri, destinate înlocuirii treptate a generației mai vechi de 737. În comunicatul din 19 august 2026, TAROM nu precizează însă data la care aeronava „Ivan Patzaichin” va începe efectiv zborurile comerciale.
Inițiativa de a pune numele unor mari sportivi pe aeronave TAROM a început cu Nadia Comăneci. În 2024, un Boeing 737-800 cu numele gimnastei a transportat lotul olimpic român la Jocurile de la Paris. În 2026 au urmat numele lui Mircea Lucescu și, acum, Ivan Patzaichin.
În cazul lui Ivan însă, există ceva ce nu poate fi inventat de nicio campanie de imagine: legătura cu cerul era deja acolo.
A privit mai întâi avioanele de jos, din Mila 23. Apoi a zburat cu ele spre concursurile care aveau să-l facă celebru. Între cele două momente au încăput patru medalii olimpice de aur, trei de argint, o pagaie ruptă, mii de kilometri de antrenament și o viață în care Delta Dunării a rămas mereu acasă.
Acum, când un Boeing TAROM va decola purtând numele „Ivan Patzaichin”, pe fuselaj nu va fi doar numele unui campion. Va fi numele unui copil din Mila 23 care, înainte să cucerească lumea cu pagaia, se uita la cer și voia să zboare.
