Delta Dunării a avut în PNRR două proiecte mari, de 50 de milioane de euro, pentru probleme pe care oamenii locului le știu de zeci de ani: lacuri și canale care se colmatează și o infrastructură turistică făcută mai degrabă după ureche decât după regulile unei rezervații. Banii au fost aprobați. Proiectele au fost semnate. La final, însă, banii s-au pierdut.
Explicația oficială a Ministerului Mediului este rece și scurtă: „progres fizic de implementare redus”. Adică proiectele s-au mișcat atât de încet încât au fost scoase din PNRR atunci când România a renegociat programul cu Comisia Europeană. Erau 35 de milioane de euro pentru decolmatarea lacurilor Uzlina și Fortuna și alte 15 milioane pentru infrastructura de acces și vizitare a Deltei.
Pentru cine nu trăiește între acronime: PNRR a fost uriașul program european făcut după pandemie, prin care România a primit acces la granturi și împrumuturi pentru investiții. Dar banii aveau termen de expirare. Nu era suficient să scrii proiectul și să fotografiezi mapa la semnare. Trebuia să-l și faci.
Iar în Delta Dunării exact aici s-a rupt filmul.
Un fost guvernator: greșeala s-a făcut înainte să înceapă proiectele
Un fost guvernator al Rezervației Biosferei Delta Dunării, care ne-a rugat să nu-i publicăm numele, susține că eșecul este mai vechi decât cele 50 de milioane pierdute. (Precizăm, pentru a opri concursul de ghicit, că nu este vorba nici despre Bogdan Bulete, nici despre Liviu Mihaiu.)
În analiza transmisă „Ora de Tulcea”, fostul guvernator spune că problema a început chiar în momentul în care România și-a făcut lista de cumpărături pentru PNRR.
ARBDD ceruse inițial proiecte de 99 de milioane de euro: 52 de milioane pentru comunicații, aplicații, modelare hidraulică și evaluarea impactului schimbărilor climatice, 35 de milioane pentru Uzlina și Fortuna, 5 milioane pentru întreținerea canalelor și 7 milioane pentru gestionarea deșeurilor.
Fostul guvernator pune însă întrebarea care doare mai tare decât cifrele: acestea erau, într-adevăr, marile priorități ale Deltei?
El susține că lista nu a rezultat dintr-o consultare serioasă cu comunitățile locale, cercetătorii și operatorii din Deltă și arată ce nu se vede suficient în proiectele propuse: reconstrucție ecologică, refacerea habitatelor, navigația haotică și agresivă, repopularea cu specii periclitate sau accesul oamenilor din rezervație la servicii medicale și educație.
Altfel spus, acuzația lui este mai gravă decât „n-am fost în stare să cheltuim banii”. Spune că administrația a pornit la drum fără să stabilească, împreună cu cei care trăiesc și muncesc acolo, ce ar trebui reparat mai întâi în Deltă.
99 de milioane cerute. Ce a rămas a fost apoi administrat până s-a pierdut
Din toate propunerile, în PNRR au ajuns trei investiții importante pentru Deltă: intervențiile în lacuri, sistemul de monitorizare a sturionilor și infrastructura de vizitare.
Și aici apare o ironie pe care fostul guvernator o speculează fără menajamente.
Pentru lacurile Deltei, PNRR stabilea ca minimum 100 de hectare să beneficieze de lucrări de îndepărtare a vegetației acvatice. Pentru turism erau prevăzute zece centre de vizitare și 40 de puncte de observație.
Fostul guvernator pune cele 100 de hectare lângă dimensiunea uriașă a sistemului acvatic al Rezervației și întreabă, în fond, cât de mare era de fapt ambiția PNRR pentru Delta Dunării. Iar despre cele zece centre de vizitare își permite un sec „No comment!”.
Se poate discuta dacă proiectele erau bine sau prost alese. Ce nu mai poate fi discutat este că nici cele aprobate n-au fost duse suficient de departe.
Ministerul Mediului consemnează oficial că proiectul Uzlina-Fortuna, cu o alocare PNRR de 35 de milioane de euro, a fost eliminat pentru „progresul fizic de implementare redus”. Exact aceeași explicație apare și pentru proiectul de 15 milioane de euro privind accesul și vizitarea Deltei.
Adică Delta a reușit performanța administrativă de a avea simultan problema, proiectul și banii, dar nu și lucrarea.
Nici măcar banii luați cu împrumut n-au putut fi folosiți
Fostul guvernator mai atrage atenția asupra unui detaliu puțin discutat: investițiile Deltei au fost prinse pe componenta de împrumut a PNRR, nu pe granturile nerambursabile. Documentul Ministerului Mediului confirmă că cele două proiecte eliminate erau finanțate din componenta „loan”.
Pe limba lui nea Vanea de la Mila 23, România era dispusă să se împrumute pentru a face aceste lucrări în Deltă.
Și nici banii aceștia n-au putut fi transformați în lucrări.
De aici vine și verdictul extrem de dur al fostului guvernator:
„A trecut pe lângă noi o altă șansă istorică de a reface această zonă. Am pierdut-o!”
El pune responsabilitatea pe conducerile ARBDD, Ministerul Mediului, ministerul fondurilor europene și, într-o anumită măsură, pe cei care au negociat și acceptat forma programului.
Documentele oficiale nu stabilesc cine și cât este vinovat. Ele stabilesc însă rezultatul: două investiții de 50 de milioane de euro administrate de ARBDD au ieșit din PNRR pentru că progresul lor era prea mic. Iar la nivelul întregului județ Tulcea, aproximativ 80 de milioane de euro din finanțarea PNRR aferentă celor 35 de contracte analizate au ieșit din program.
Fostul guvernator merge până la a spune că „PNRR pentru RBDD este ZERO”. Luată literal, afirmația este prea categorică: proiectul pentru monitorizarea sturionilor a rămas în program. Dar ca verdict asupra celor două mari investiții administrate direct de ARBDD, bilanțul este greu de cosmetizat.
Mai ales că, în vara lui 2026, când Dunărea a scăzut și colmatarea lacurilor Uzlina și Fortuna a redevenit o problemă cât se poate de concretă, proiectul de 35 de milioane de euro făcut tocmai pentru aceste lacuri nu mai avea finanțarea PNRR.
Delta a avut nevoie de bani. A primit șansa să-i folosească. Administrația a avut câțiva ani să transforme proiectele în lucrări.
Apa a scăzut. Lacurile au rămas. Banii au plecat.
