Într-o bună parte din județul Tulcea, apa curentă devine știre doar când se oprește câteva ore. La C.A. Rosetti, în schimb, robinetul cu apă potabilă a rămas de zeci de ani o promisiune. Oamenii beau din fântâni, cară apa de unde știu că este bună și o păstrează în bidoane și recipiente pentru băut și gătit. Cine a avut norocul să-și facă gospodăria într-un loc unde pânza freatică este dulce poate spune că stă bine. Cine nu, merge după apă.
Iar marele proiect regional al Aquaserv, care ar fi trebuit să schimbe această situație, nu va ajunge la C.A. Rosetti.
Directorul Aquaserv Tulcea, Valentin Ifrim Catrinescu, a declarat pentru Radio România Constanța că localitatea va trebui să aștepte o altă sursă de finanțare. Pe românește, actualul proiect merge înainte fără C.A. Rosetti, iar pentru apa oamenilor trebuie găsiți alți bani și o altă soluție.
C.A. Rosetti nu este singura comună din Deltă rămasă pe dinafară. Din actuala investiție au ieșit și Pardina și Maliuc, după reconfigurarea proiectului și aplicarea noilor criterii de eligibilitate. Pentru toate trei problema rămâne aceeași: necesarul de investiții este mare, populația este mică, iar costul calculat pentru fiecare locuitor depășește limitele acceptate de programul de finanțare.
La C.A. Rosetti însă, această aritmetică europeană se vede zilnic în găleți și bidoane.
„Cine are pânza de apă dulce sub casă este fericit”
Primarul Antonel Pocora descrie situația fără limbaj de proiect european.
„Cei care au avut norocul să aibă chiar în zona locuinței acea pânză freatică dulce sunt fericiți. Au fântână în curte cu apă bună. Cei care nu, se duc și își aduc apă de la fântânile unde este apă bună”, spune primarul.
Pentru băut și gătit, oamenii caută sursele sigure. Apa din alte fântâni este folosită pentru animale și pentru treburile gospodărești. Într-o comună întinsă, cu sate răsfirate pe grindurile Deltei, alimentarea cu apă a rămas astfel o problemă pe care fiecare familie și-o rezolvă cum poate.
Verdictul primarului este scurt: „Alimentarea cu apă la nivel de comună nu avem funcțională nimic. Zero.”
Asta înseamnă că, în 2026, locul în care ai săpat fântâna poate face diferența între a avea apă bună lângă casă și a trebui să o cari din altă parte. Vara, când consumul crește și nivelul apei poate scădea, problema devine și mai apăsătoare.
Conductele au ajuns la porți. Apa nu
Situația este și mai greu de înțeles la Periprava.
Aici există deja o stație de tratare și a fost construită o rețea stradală. Conductele au ajuns până în apropierea gospodăriilor, dar racordarea caselor nu s-a făcut, iar sistemul nu a devenit niciodată un serviciu public funcțional.
Primarul spune că investiția fusese realizată printr-un program mai vechi, derulat prin Ministerul Mediului și Apele Române. Stația și rețeaua au rămas în patrimoniul Apelor Române, iar proiectul s-a oprit înainte ca apa să intre efectiv în case.
Mai târziu, când C.A. Rosetti a fost prinsă în marele proiect regional Aquaserv, lucrurile păreau în sfârșit să se lege. Potrivit lui Antonel Pocora, proiectul prevedea creșterea capacității stației de la Periprava și realizarea unei aducțiuni prin care să poată fi alimentate C.A. Rosetti, Letea și celelalte sate ale comunei.
„Eram fericiți că în sfârșit o să avem alimentare cu apă”, își amintește primarul. Numai că proiectul a trecut între timp de pe vechiul program POIM pe Programul Dezvoltare Durabilă, au apărut alte criterii și C.A. Rosetti a fost eliminată.
Cum a ajuns C.A. Rosetti prea mică pentru proiect
Explicația apare negru pe alb într-o adresă trimisă de Primăria C.A. Rosetti, în august 2025, către ADI Apă-Canal Tulcea, cu Aquaserv și JASPERS înștiințate.
Noile criterii de eligibilitate nu permiteau finanțarea așezărilor cu mai puțin de 50 de locuitori și nici investițiile unde costul specific depășea 1.800 de euro pentru fiecare locuitor deservit. În aceste condiții, comuna a ieșit din proiect.
Pentru un om din Letea sau Periprava explicația poate părea pe dos. Tocmai pentru că satele sunt mici, izolate și greu accesibile, construirea unei rețele costă mult. Iar pentru că sunt puțini locuitori între care se împarte costul, investiția devine prea scumpă pe cap de beneficiar și nu mai primește finanțare.
Cu alte cuvinte, izolarea care face apa atât de greu de adus este aceeași care scoate localitatea din program.
Primăria a protestat încă de atunci. În documentul trimis autorităților, administrația locală susținea că lipsa alimentării cu apă contribuie chiar la depopularea comunei și arăta că populația ar fi scăzut de la circa 1.200 de persoane în 2010 la aproximativ 650 în 2025.
Situații asemănătoare au împins în afara actualei investiții și Pardina și Maliuc. Cele trei comune au ajuns astfel să caute separat soluții și surse de finanțare pentru o infrastructură care, în prima variantă a proiectului regional, trebuia realizată împreună cu restul județului.
C4T, încercarea de a nu mai construi încă un proiect care moare pe hârtie
La C.A. Rosetti, Primăria încearcă acum alt drum. Antonel Pocora spune că administrația lucrează prin C4T Groundwork, un mecanism european de asistență tehnică prin care experții caută o soluție de alimentare cu apă adaptată condițiilor speciale ale Deltei.
C4T nu finanțează conductele și nu construiește stația. Rolul experților este să analizeze ce variantă ar putea funcționa tehnic și, mai ales, ce variantă poate deveni finanțabilă.
Pe masa de lucru sunt mai multe posibilități. Una este folosirea și dezvoltarea stației existente la Periprava. Alta, aducerea apei dinspre Sulina. Pot apărea și soluții descentralizate, mai mici, potrivite fiecărui sat, dacă acestea se dovedesc mai ieftine și mai ușor de exploatat.
„Suntem acum în perioada de workshop, să găsim o soluție fezabilă, să putem totuși avea alimentare cu apă. Ori folosim în continuare varianta stației de la Periprava, ori aducem conducta de la Sulina. Ei vor analiza soluția cea mai fezabilă pentru noi”, spune Antonel Pocora.
După această analiză ar trebui să rezulte o soluție tehnică și un document pe baza căruia Primăria să poată căuta finanțarea propriu-zisă, fie prin PDD 2021–2027, dacă va exista o variantă eligibilă, fie printr-o altă sursă europeană.
Aici trebuie însă despărțită speranța de certitudine. C.A. Rosetti nu are în acest moment banii pentru construirea noului sistem și nici un termen la care poate fi promisă apa la robinet. Există doar încercarea de a pregăti un proiect care, de data aceasta, să nu mai fie scos din joc la ultima socoteală.
Până atunci, oamenii își văd de viață după regulile vechi ale locului. Cel care are apă dulce sub curte scoate apă din fântână. Cel care nu are merge după ea. Pentru băut și pentru mâncare se păstrează bidoanele cu apă bună.
Iar la Periprava, țevile construite cu ani în urmă au ajuns până aproape de porțile oamenilor.
Apa, încă nu.
