Creștinii ortodocși prăznuiesc pe 23 aprilie pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Figura emblematică a Bisericii, simbolizând curajul și victoria asupra răului. În 2025, această sărbătoare coincide cu Săptămâna Luminată, imediat după Paște, semnificând biruința vieții asupra morții, dar și începutul verii pastorale.
Originar din Capadocia, Sfântul Gheorghe provenea dintr-o familie creștină și a trăit în vremea prigoanei împotriva creștinilor sub împăratul Dioclețian. Ajungând comandant în armata romană, și-a afirmat credința public, fapt pentru care a fost torturat și, în cele din urmă, decapitat în anul 303. Curajul său a consacrat-l drept unul dintre ierarhii marcanți ai Bisericii, conform Digi24.
În iconografie, Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat călare pe un cal alb, străpungând un balaur cu sulița, simbolizând lupta sa împotriva răului și inspirat de legenda în care salvează cetatea Silena din Libia. Mantia roșie pe care o poartă reflectă semnificația martiriului, iar în unele imagini apare ca războinic sau conducător militar, purtând cruce și sabie.
Ocrotitor al Forțelor Terestre ale Armatei Române, Sfântul Gheorghe este de asemenea un personaj important în folclorul românesc. Alături de Sfântul Dumitru, este considerat un “străjer al timpului”, având rolul de a aduce primăvara, în timp ce Sfântul Dumitru aduce iarna.
Obiceiuri și tradiții
În ziua de 23 aprilie, numeroase obiceiuri ancestrale sunt practicate, reflectând legătura profundă între oameni și natura înconjurătoare. Una dintre cele mai cunoscute tradiții presupune împodobirea caselor cu ramuri de plante protective. În Muntenia se folosesc crenguțe de stejar sau păr, în Transilvania leuștean, iar în Banat frunze de fag sau gorun, cu credința că aceste plante vor proteja gospodăriile de spiritele rele.
La răsărit, mulți oameni se spele într-o apă curgătoare, vizând sănătate și purificare. De asemenea, este un moment favorabil pentru culesul plantelor medicinale, recoltate în această zi pentru puterile lor vindecătoare, conform tradiției. În biserici, se oficiază slujbe speciale, iar credincioșii aduc lumânări și împart alimente și plante aromatice, cum ar fi leușteanul și florile de liliac, în memoria celor adormiți.
Preotul Gabriel Cazacu de la Mănăstirea Cașin din București a subliniat importanța acestei zile pentru suflet, menționând că este un moment de odihnă și reculegere, unde muncile fizice grele sunt descurajate. O superstiție populară indică faptul că a dormi în ziua de Sfântul Gheorghe “furi somnul mieilor” și poate duce la lipsa de energie pe parcursul întregului an.
Astfel, sărbătoarea de astăzi îmbină armonios valorile creștine cu tradiția populară, culminând cu reînnoirea naturii și întorcerea comunității spre credință, familie și obiceiuri strămoșești. Aceasta este o zi dedicată aducerii aminte, spiritualității și continuității culturale în viața românească.