La începutul lunii aprilie 2025, o instituție rece și impersonală, Registrul Comerțului, a pus punct unei povești care, pentru locuitorii Tulcei, nu fusese niciodată doar despre producție, cifre sau acțiuni. Radierea Ferom S.A. din evidențele oficiale nu a fost doar o procedură legală. A fost actul de deces al unui colos care a modelat identitatea economică, socială și emoțională a orașului Tulcea. Și, poate, o parte din identitatea unei întregi epoci. Poate de aceea, o poveste scurtă, ca un necrolog, se impune.
Nașterea unui colos: viziune industrială în anii ’70
Construită între 1973 și 1976, platforma industrială de la Tulcea a fost parte din strategia națională de industrializare a României. În noaptea de 26 spre 27 iulie 1976 a fost obținută prima șarjă de feroaliaje românești, un eveniment tratat cu solemnitate și mândrie. Ferom a fost proiectat să devină singurul producător de feroaliaje din țară și unul dintre cei mai mari din Europa de Est.
În doar câțiva ani, capacitatea de producție a explodat: în 1977 a fost inaugurată secția de Siliciu Metalic (7.500 tone/an), iar în 1980 s-a deschis Secția Feroaliaje 2, cu 5 cuptoare mari, ridicând capacitatea totală la 200.000 tone/an. În 1988, anul de vârf, s-au produs circa 250.000 tone de feroaliaje – ferosiliciu, feromangan, ferocrom, feroaliaje speciale precum ferowolfram și siliciu-magneziu.
La acel moment, Ferom angaja peste 2.000 de oameni și acoperea aproximativ 70% din necesarul de feroaliaje al industriei siderurgice naționale. Avea propria infrastructură feroviară și un port la Dunăre, facilitând aprovizionarea cu minereuri și exportul produselor.
Declinul după 1990: colapsul unei economii planificate
Anul 1990 a adus o nouă realitate. Cererea internă de oțel s-a prăbușit, iar Ferom, lipsit de fonduri pentru modernizare, a intrat pe o pantă descendentă abruptă. În 1992 a fost reorganizat ca societate pe acțiuni sub denumirea Ferom S.A. Tulcea.
În 1997, compania înregistra pierderi de 69 miliarde lei vechi, iar în primele 6 luni ale anului 1998 – alte 93 miliarde. Datoriile la bugetul de stat au ajuns să fie de trei ori mai mari decât capitalul social (129 miliarde lei). Insolvența era iminentă.
Privatizarea ratată și fenomenul Feral
În 2002, după o lungă telenovelă financiară și juridică, activele Ferom au fost preluate de Feral Ltd. din Jersey, reprezentând investitori ucraineni. Tranzacția a fost marcată de suspiciuni: lichidatorul inițial a vândut activele la prețuri subevaluate (4,4 milioane dolari), iar ulterior acestea au fost revândute la sume mult mai mari. Garda Financiară a investigat tranzacții suspecte, terenuri transferate ilegal și câștiguri ascunse.
Sub Feral SRL, compania a cunoscut o scurtă revigorare. În 2004, cifra de afaceri a fost de 47,8 milioane euro, cu un profit net de 2,3 milioane euro. În 2005 însă, veniturile au scăzut cu 20%, iar pierderile au urcat la 10,8 milioane euro. Costurile cu energia reprezentau deja peste 50% din cheltuielile totale.
În 2007, Feral a încetat producția. Creșterea abruptă a tarifelor la energie (de la 67 USD/MWh la peste 80 USD/MWh) a fost fatală. Administratorul declara atunci că „nu se pune problema reluării activității” la acest preț.
Cronologia falimentului și privatizării
1990: Scăderea cererii interne și începutul declinului.
1992: Reorganizare ca societate pe acțiuni – Ferom S.A.
1997–1998: Pierderi masive, încercare eșuată de privatizare.
Ianuarie 1999: Deschiderea procedurii de faliment.
2001: Vânzarea activelor către Ferco Logistic în condiții suspecte.
Martie 2002: Preluarea de către Feral Ltd. și reluarea producției.
2004–2005: Revenire parțială – cifra de afaceri de 47,8 milioane euro, apoi scădere bruscă.
Ianuarie 2007: Închidere definitivă din cauza costurilor la energie.
2025: Radierea Ferom S.A. din Registrul Comerțului.
Ce însemna să fii “de la Ferom”
A fi de la Ferom nu era o slujbă. Era o identitate. Însemna că știi cum miroase siliciul topit și cum sună o secție când se încarcă cuptorul mare. Însemna că nu te sperii de scântei și că poți bea cafeaua în timp ce se scutură clădirea de la vibrația echipamentelor.
Era un badge de onoare. Copiii spuneau la școală cu mândrie: „Tata lucrează la Combinat”. Însemna că ai muncit în foc și ai dus acasă pâinea grea, cu mâinile crăpate.
Ferom-ul a creat solidaritate. Oameni care nu se cunoșteau își dădeau binete în oraș doar pentru că lucrau la același cuptor. Se împrumutau unii pe alții la nevoie. Își botezau copiii împreună. Era o comunitate de oțel – și nu doar la propriu.
Interviuri fictive cu foști angajați
Dumitru S., 72 de ani, fost maistru:
„Când am intrat în 1978, nu știam nimic. M-au pus lângă un cuptor și mi-au zis: ‘Înveți din mers’. Aici am învățat să fiu bărbat. Aici mi-am făcut oasele. Acum trec pe lângă gardul rupt și mi se strânge inima. Tot ce-am clădit noi acolo a ajuns la fiare vechi.”
Elena M., 66 de ani, fost inginer tehnolog:
„Lucram în secția de feroaliaje speciale. Erau turnătorii grele, dar și o mândrie: puține femei erau acolo. Am rămas în 2007 printre ultimii. Când s-a oprit tot, am plâns. Nu exagerez. Pentru mine era casa mea.”
Marian G., 59 de ani, electrician de întreținere:
„Pe mine Ferom m-a crescut. Mi-am luat apartamentul prin sindicat, am fost la tratament balnear tot prin uzină. Am avut viață, dom’le! Acum trag cabluri la negru prin oraș. Nu-i rușine, dar nu mai e viață…”
Halda de zgură: simbolul unei agonii
Printre ultimele active rămase nevalorificate timp de peste un deceniu: halda de zgură de aproximativ 4,5 milioane tone. Un munte de deșeuri metalurgice, dar și o sursă potențială de recuperare de materiale valoroase sau reconversie industrială.
Lipsa de interes, procesele legale și administrarea haotică au făcut ca acest activ să rămână ani de zile un simbol al neputinței și dezinteresului instituțional.
Radiografia economică: de la glorie la ruină
1988:
Producție: 250.000 tone feroaliaje
Angajați: > 2.000
1998:
Pierderi: 93 miliarde lei vechi (S1)
Datorii: de 3x mai mari decât capitalul social
2004:
Cifră de afaceri: 47,8 milioane euro
Profit net: 2,3 milioane euro
2005:
Cifră de afaceri: 38,5 milioane euro
Pierderi: 10,8 milioane euro
2007:
Producția oprită definitiv
Datorii restante la energie
Cifră de afaceri: nesemnificativă
2025:
Radiere oficială, cifră de afaceri: 0
Datorii istorice neacoperite, active valorificate parțial
Lecții tari și dure
Povestea Ferom nu este doar despre eșec. Este despre cum o țară își pierde coloana vertebrală industrială. Despre ce înseamnă să privatizezi fără strategii, să lichidezi fără responsabilitate și să închizi fără memorie.
E un caz-școală pentru orice student la economie, administrație publică sau istorie recentă. Și un avertisment pentru orice oraș care crede că viitorul se construiește doar pe turism și retail.
Epilog: memoria în fier
Ferom S.A. Tulcea nu mai există în acte. Dar în memoria colectivă, el e prezent. În poveștile spuse la bere, în fiarele ruginite din port, în cartierele muncitorești construite special pentru angajații săi. Și în durerile de spate ale celor care au muncit o viață în fața cuptoarelor.
Nu e doar o fabrică dispărută. E un mod de viață dispărut. Iar când radierea Ferom S.A. a fost anunțată în aprilie 2025, cei care au înțeles adevăratul sens al acelui document au oftat, au dat din cap și au spus încet:
„Asta a fost. Am trăit și noi într-o vreme în care Tulcea făcea oțel.”
