Cine ar fi crezut că naționalismul de stadion și teoria conspirației pot fi doar o rampă de lansare către liniștea social-democrată? Deputatul de Tulcea ,Cosmin Andrei, fost SOS, fost neafiliat, actual proaspăt pesedist – a bifat toate stațiile traseismului de manual, cu grația unui oportunist de carieră.
Împreună cu alți trei colegi de drum , Cosmin a ieșit de sub fusta doamnei Șoșoacă în februarie, după doar două luni de parlament. Un gest de profunzime ideologică rară, probabil dictat de revelația că „a fi român adevărat” nu plătește chiria, iar PSD – da.
În tot acest parcurs glorios, Cosmin Andrei a intervenit de exact trei ori în plenul Camerei Deputaților: la depunerea jurământului, la anunțul demisiei din S.O.S. România și pentru o declarație politică. Trei apariții, fiecare simbolică – ca într-un triptic al traseismului: intrare solemnă, abandon zgomotos, aterizare tactică.
Trecerea oficială la grupul parlamentar al PSD s-a făcut, ieri, elegant, fără conferințe sau lacrimi patriotice. Doar un document sec trimis la Biroul Permanent, ca între oameni care știu să nu se complice cu explicații. Publicul? El doar votează, nu trebuie să înțeleagă.
Și dacă tot vorbim de migrație politică, săptămâna trecută am mai avut o revelație de Tulcea: senatorul Dumitru Bortun, până atunci membru mândru al Partidului Oamenilor Tineri (POT – ironic, nu?), s-a declarat scârbit și s-a lepădat de formațiune. Independent, dar nu pentru mult timp – e greu de crezut că nu va ateriza, cu grația unui șoim obosit, tot într-un cuib cald . Independența e, în România, doar o zonă de parcare temporară.
Ce înseamnă toate acestea? Că SOS România, între teoriile ei explozive și aplauzele de pe Facebook, a fost pentru unii doar o trambulină electorală. Iar când entuziasmul s-a stins, a rămas doar dorința de a prinde un loc la masa Puterii. Oala cu principii s-a spart. Cei mai agili și-au turnat doctrina în plosca bugetului de stat și au ciocnit pentru viitorul lor politic.
Felicitări, Cosmin! Ai arătat că, în România, ideologia e facultativă. Ce contează e să nu stai pe bară – mai ales când există atâtea tribune călduțe de unde poți fluiera în voie, contra cost, și cu pensie de parlamentar după acea.
