Nici n-a cântat cocoșul preotului din Niculițel, Ion Onea, de trei ori, că soția sa, Olga Onea, senatoare SOS de Galați, a trecut la… PSD. Așa se scrie Evanghelia politică românească a zilelor noastre: cu trădări sfințite în taină, cu jurăminte uitate între două voturi și cu epoleți de credință schimbați pe bandă rulantă.
Doamna Onea, cu certificat de naștere în RSFS Rusă (URSS, pentru nostalgicii sinceri), a ajuns pe lista aleșilor neamului românesc în decembrie 2024, sub flamura bubuindă a S.O.S. România – partidul doamnei Șoșoacă, care trăiește într-o realitate paralelă unde România e colonie NATO, iar Rusia e o icoană geopolitică.
Să fim drepți: în S.O.S., Olga n-a fost vreo figură marginală. A prins comisii serioase în Senat – Apărare, Ordine Publică, Sănătate – ba chiar s-a învârtit în cercuri de prietenie parlamentară cu țări cu nume greu de pronunțat, dar strategic de trecut în CV. Un fel de balet diplomatic, între Caucaz și Balcani, cu piruete patriotarde pentru electorat.
Dar ce să vezi? În mai 2025, când vântul schimbării bătea a înfrângere pentru S.O.S., doamna Onea a dat bir cu fugiții. Și nu oricum, ci direct în brațele larg deschise ale Partidului Social Democrat. Pe 29 mai – data notată în calendarul apostaziei parlamentare – Olga s-a anunțat ca senator afiliat PSD. Pe 2 iunie, Biroul Permanent a luat act de „convertire”. Duhul Sfânt al oportunismului a făcut din nou minuni.
E simplu: doamna Onea n-a fost niciodată o ideologistă, ci o navigatoare pricepută pe apele tulburi ale politicii românești. De la steaua roșie a URSS-ului natal, la zvastica încruntată a S.O.S.-ului, ca să ajungă, finalmente, la trandafirul veșnic înflorit al PSD-ului. Evoluție? Nu. Metamorfoză? Nici măcar. E o „pocăință” de conjunctură, cu iz de pensie specială și funcție bine așezată.
De remarcat și nota de pastorală comică: preoteasă prin alianță, senatoare prin S.O.S., social-democrată prin revelație, doamna Olga e sinteza perfectă între icoana pe perete și portretul lui Iliescu pe sertar.
Și-atunci ce să mai spunem?
Dumnezeu s-o ierte, că nu știe ce face. Am zis bine, părinte?
foarte bine!
Fiecare “pasarica” pre limba ei piere ! Amin !