Conform anunțurilor oficiale ale sindicatelor din educație, ziua de miercuri, 18 iunie, ar fi trebuit să fie marcată de o mobilizare tăcută, dar masivă, a profesorilor din toată țara. O grevă japoneză menită să atragă atenția asupra viitoarelor măsuri de austeritate care ar putea lovi din nou în sistemul de învățământ. Profesori purtând ecusoane, banderole, afișe colorate cu mesaje tăioase despre demnitate și educație sacrificată — cam acesta era planul, cel puțin pe hârtie.
La Tulcea însă, protestul pare să fi fost victima unui paradox tipic românesc: toată lumea îl anunță, nimeni nu-l vede.
În cele mai importante licee din municipiu — Colegiul „Spiru Haret”, Liceul „Grigore Moisil”, Colegiul „Henri Coandă” — cadrele didactice par să nu fi primit mesajul. Unii râd, alții dau din umeri. „Nu, nu știm nimic. Nu s-a discutat la ședințele cu profesorii. Oricum, anul școlar e încheiat, ce grevă japoneză?”, spune un dascăl cu zâmbet sincer nedumerit. „Poate s-a ținut în cancelariile virtuale, pe undeva prin metavers”, comentează altul, mai ironic.
Nici inspectorul școlar general, Viorica Pavel, nu fusese informată oficial despre vreo mișcare de protest în unitățile de învățământ tulcene. Cu alte cuvinte, greva a fost atât de discretă încât a trecut neobservată chiar și de cei care, teoretic, ar fi trebuit s-o coordoneze.
Liderul CNSLR Tulcea, Mihai Roma, cel care anunțase la începutul săptămânii îngrijorarea dascălilor locali față de posibile tăieri salariale, nu a răspuns apelurilor pentru clarificări, de;i ]n mediul online vorbea de mobilizarea a 2300 de cadre didactice… Tăcerea sa adâncește misterul acestei greve-fantomă. Alți sindicaliști locali, întrebați despre mobilizare, au oferit reacții între amuzament și compasiune profesională. „A, era azi? O fi fost la alții, că la noi sigur nu”, a spus cineva pe tonul acela specific oamenilor care au văzut multe și nu se mai miră de nimic.
În realitate, contextul nu este nici pe departe favorabil unei greve cu miză simbolică. Mediile sunt încheiate, manualele predate, școlile aproape goale. Singurii prezenți mai sunt elevii care se pregătesc de examene, și aceia în afara orarului obișnuit. Să organizezi o grevă în acest moment echivalează cu a stinge lumina într-o cameră deja întunecată — gestul e valid, dar total lipsit de impact. Bine că nu s-a făcut în vacanță.
Așa se face că ceea ce trebuia să fie un semnal de alarmă pentru politicienii de la București a devenit, cel puțin la Tulcea, un exercițiu de protest invizibil. O acțiune care n-a deranjat pe nimeni, nici măcar pe cei care se presupunea că o desfășoară.
Mesajul transmis? Poate că e timpul ca liderii sindicali să iasă din bula comunicatelor și să verifice dacă terenul mai răspunde comenzilor de sus. Altfel, riscăm să avem tot mai multe proteste perfect organizate… în gol.
