Situație ieșită din comun la Tulcea: juristul angajat al societății AQUASERV S.A., operatorul public al serviciilor de apă și canalizare din județ, este principalul adversar juridic al propriei instituții, fiind autorul a nu mai puțin de șapte procese împotriva angajatorului său. În mod stupefiant, acesta continuă să fie angajatul societății, plătit din bani publici pentru a o reprezenta în instanță, dar în fapt concentrându-și activitatea pe a o ataca din toate pozițiile posibile. Și nu oricum: cu o energie debordantă și o perseverență demnă de cauze mai nobile.
Un jurist cu opt dosare și trei concedieri
Este vorba despre Liviu Marian Stelea, jurist de profesie, om cu un entuziasm litigatoriu rar întâlnit. Acesta a fost concediat de trei ori, dar de fiecare dată, până la soluționarea pe fond, instanțele au decis reîncadrarea sa. Astfel, s-a instalat într-un ciclu perpetuu de concediere și revenire, apeluri și recursuri interminabile, cu accente de tragicomedie birocratică. Între două reîncadrări, Stelea găsește timp să depună plângeri și sesizări împotriva colegilor săi juriști, la toate instanțele și instituțiile imaginabile. Surse din interior spun că, juristul are destul de multe țigle lipsă la inventar, iar afară bate vântul puternic.
În această atmosferă de absurd administrativ, ziua de 26 iunie aduce o ședință de Consiliu Local cu miză serioasă: primarul Ștefan Ilie inițiază un proiect de hotărâre menit să scoată AQUASERV din impas – achiziția de servicii juridice externe. O decizie care, pe hârtie, pare firească. În realitate, este o măsură de autoapărare instituțională împotriva propriilor angajați.
Opt dosare și o singură misiune: propria răzbunare
Cazul Stelea nu este singular în peisajul românesc, dar rar atinge asemenea culmi ale paradoxului. Juristul nu doar că este principalul reclamant, dar este și reprezentantul din umbră al sindicatului societății în negocierile pentru noul Contract Colectiv de Muncă. Negocieri care, evident, nu pot decurge lin, în condițiile în care una dintre părți își rezervă dreptul de a trimite colegii în judecată cu viteza unei imprimante de hotărâri judecătorești. Sindicatul a acuzat conducerea de blocarea negocierilor și a apelat chiar la Prefectură, în timp ce AQUASERV încearcă, pe cât posibil, să continue dialogul.
În acest context, decizia de a contracta servicii juridice externe nu doar că pare justificată, dar devine un act de supraviețuire instituțională. Pentru că e greu să aperi interesele societății atunci când juristul care trebuie să te susțină e ocupat să formuleze acțiuni împotriva ta.
Dosar greu- 1,2 milioane euro daune cerute
În paralel, AQUASERV S.A. este implicată într-un conflict juridic de anvergură cu Asocierea LOUIS BERGER SAS și partenerii săi, după ce contractul de servicii pentru pregătirea unui proiect european a fost reziliat. Din cauza întârzierilor și a neconformităților, Comisia Europeană a cerut retragerea proiectului și redepunerea acestuia în cadrul unui nou program de finanțare. Firma de consultanță cere acum în instanță peste 6 milioane de lei, invocând clauze contractuale.
**
Societatea se regăsește astfel prinsă între două fronturi: un conflict extern cu o firmă internațională de consultanță și un conflict intern cu propriul jurist. Într-un asemenea climat, apelarea la un avocat extern pare nu doar o decizie administrativă, ci un gest de luciditate strategică.
Întrebarea care plutește deasupra acestui spectacol juridic este: cât timp poate o instituție de interes public să funcționeze normal când principalul său contestatar este un om de la HR cu diplomă de Drept și ambiții de revoluționar procesual? Și mai ales, cat timp va mai plăti AQUASERV un om care, în loc să scrie apărări, compune acțiuni în instanță împotriva colegilor săi?
Într-un climat în care transparența și eficiența ar trebui să primeze, AQUASERV S.A. oferă imaginea unei instituții care, în loc să tragă la aceeași barcă, își găurește singură fundul. Iar în cabina de comandă, juristul, cu vântul bătându-i în păr și tiglele zburând prin dosare, ține strâns cârma proceselor intentate propriei nave.
Din câte știu ați fost angajat la Aquaserv șef serviciu și nu știți că unitatea nu este bugetară bani sunt din munca sindicaliștilor nu din caii verzi pe pereți pe care ii visați.NU SUNT BANI PUBLICI.
Cornel, daca il intrebi pe prietenul tau, SLM, iti va spune ca Aquaserv e institutie publica, ca a castigat el un proces cu Finantele…Daca ar fi asa, atunci sunt bani publici in sensul unei institutii publice, bugetare.. Dar..si eu cred ca Aquaserv nu e institutie publica, prin urmare nici veniturile nu sunt bani publici. In articol , cand spun ~bani publici~ ma refer ca sunt bani incasati dintr-un serviciu public, respectiv vanzarea si distributia apei . Banii sunt de la cetatenii orasului. In sensul asta. Cai verzi pe pereti vezi tu si protejatul tau procesoman. Mare atentie cu cuvintele, ca e un domeniu strain pentru tine.