Delta Dunării, între țeava puștii și liniștea pelicanilor: Reîncepe vânătoarea?

Scânteia s-a aprins la Tulcea, în iulie 2025, la Congresul Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România. Într-o sală aglomerată, unde tradiția se împletea cu nostalgia și frustrarea celor rămași cu puștile în cui de aproape 15 ani, președintele AGVPS, Ovidiu Ionescu, a lansat o provocare directă: „E timpul să redeschidem vânătoarea în Delta Dunării! Măcar pentru localnici.”

Tonul a fost tranșant, iar replica nu a întârziat. Guvernatorul Rezervației, Bogdan Bulete, a răspuns: „Nu avem niciun studiu nou care să justifice o asemenea schimbare. Delta Dunării nu e un poligon de vânătoare.” Sala, plină de vânători, nu a aplaudat, dar tensiunea a fost evidentă. Două viziuni contrastante s-au ciocnit zgomotos: una invocând dreptul la tradiție și un echilibru ecologic reglat cu arma; cealaltă pledând pentru liniștea pelicanilor și conservarea unui viitor fragil.

O interdicție cu istorie și controverse

Interzicerea vânătorii în Delta Dunării nu a fost o întâmplare. În 2011, printr-o modificare legislativă susținută de ONG-uri și ecologiști, vânătoarea sportivă a fost interzisă în întreaga Rezervație a Biosferei. Motivația: protejarea unei biodiversități excepționale, unice în Europa, inclusă în patrimoniul UNESCO. „Delta nu e pentru plăcerea câtorva, ci pentru supraviețuirea tuturor”, afirma la acea vreme ministrul Mediului.

Reacțiile nu au întârziat. Patronatele din turismul cinegetic, asociațiile de vânători și mulți localnici au considerat măsura o lovitură economică și culturală. Contracte pierdute, procese anunțate, promisiuni de despăgubiri – totul pe fundalul unui conflict între interesele umane și imperativele ecologice. În timp ce ecologiștii afișau în Parlament bannere cu mesaje ca „Delta Dunării nu e parcul vostru de vânătoare!”, dezbaterea se muta de la televizor pe terenul legii.

Vânătoare cu ecuson științific sau cu alibi economic?

În anii următori, Delta a rămas sub supravegherea strictă a Administrației Rezervației. Vânătoarea a continuat doar sub formă de „extragere” – acțiuni punctuale pentru specii problematice precum șacalul sau mistrețul, desfășurate cu autorizații speciale. Pentru vânători, diferența este însă imensă: de la o pasiune reglementată, la o activitate restricționată aproape total.

Criticii interdicției susțin că efectele acesteia sunt discutabile: șacalii s-au înmulțit excesiv, mistreții provoacă daune, iar păsările care cuibăresc la sol sunt mai vulnerabile. „Unde sunt studiile care arată că Delta a avut de câștigat?”, întreabă AGVPS.

Ecologiștii contraargumentează: „Nu ai nevoie de împușcături pentru a gestiona fauna. Extragerea punctuală funcționează. Dacă permiți vânătoarea sportivă, deschizi poarta braconajului.”, avertizează Dan Bărbulescu, de la Salvați Delta.

Europa vânează. De ce nu și noi?

Susținătorii reluării vânătorii aduc în discuție exemple internaționale. În Delta Ebrului (Spania), Camargue (Franța) sau Delta Po (Italia), vânătoarea este permisă, dar reglementată. România pare, în acest context, o excepție. Dar întrebarea devine: este excepția noastră un model de succes sau o rigiditate inutilă?

„În Spania și Italia există mecanisme solide de control și resurse pentru a le aplica. Noi, în schimb, am obținut rezultate prin restricție. Biodiversitatea Deltei e astăzi un argument al acestei alegeri”, susține Guvernatorul Bulete.

Tradiție versus turism ecologic

Localnicii sunt împărțiți. Unii cer redeschiderea vânătorii ca formă de reparație culturală. „Bunicul meu vâna gâște, eu am crescut cu asta. Acum nici măcar pentru masă nu am voie”, spune un bătrân din Crișan. Alții, implicați în ecoturism, se tem că revenirea vânătorilor va speria păsările – și odată cu ele, turiștii.

În ultimul deceniu, economia Deltei s-a reorientat către birdwatching, tururi cu barca, fotografie de natură. Mii de turiști vin anual pentru liniștea și spectaculozitatea faunei. Reintroducerea vânătorii ar putea dezechilibra acest nou model de dezvoltare durabilă. Cine câștigă și cine pierde? Este o ecuație încă nerezolvată.

Concluzia? Încă nu e trasă.

Disputa privind reluarea vânătorii în Delta Dunării este mai mult decât o controversă administrativă. Este o reflecție despre cine vrem să fim: păstrători ai unei comori naturale sau promotori ai unei tradiții în schimbare? Este un test de maturitate socială și un semnal pentru viitorul gestionării ariilor protejate din România.

Pentru moment, Delta Dunării rămâne un sanctuar. Dar ecoul puștii s-ar putea să nu fi tăcut pentru totdeauna.