La marginea câmpiilor dobrogene, printre lanuri și pășuni, se ridică zeci, sute, mii de turbine. Un peisaj cândva rural s-a transformat în câteva decenii într-un colos energetic care nu doar că alimentează sute de mii de locuințe, dar bate în putere chiar și centrala nucleară de la Cernavodă. Dobrogea – adică județele Tulcea și Constanța – produce astăzi mai multă energie din vânt decât întreaga capacitate nucleară a României. Și nu e doar despre cifre. Este o poveste despre cum un colț de țară a devenit terenul de joacă al marilor investitori străini și speranța verde a sistemului energetic național.

O forță a naturii: cum a devenit Dobrogea centrul eolian al României

Potrivit ultimelor date din 2024, România are instalați peste 3.100 MW în capacități eoliene. Din aceștia, aproape 2.700 MW vin din Dobrogea – adică 85% din întregul sector eolian național. Cel mai mare parc eolian continental din Europa, Fântânele-Cogealac (600 MW), se află în Constanța. Însă în județul Tulcea, noile proiecte iau avânt: doar parcul planificat de la Dăeni va avea 403 MW, cu o investiție de 800 milioane euro și o producție anuală estimată la 1,3–1,5 TWh. Va deveni astfel al doilea cel mai mare parc eolian din țară, consolidând rolul strategic al județului Tulcea în viitorul energetic al României.

Tulcea: o nouă capitală a energiei verzi

Deși Constanța a fost primul pol eolian al Dobrogei, Tulcea vine puternic din urmă. Pe lângă Dăeni, aici se află parcurile Valea Nucarilor/Nufăru (~70 MW), Dorobanțu (45 MW) și Topolog – toate ilustrând diversitatea și istoria tranziției verzi. Dacă Enel Green Power a inaugurat turbinele din Agighiol în 2011, OMV Petrom a testat terenul prin parcul Dorobanțu, în 2011 – un proiect de 90 milioane de euro vândut ulterior, dar care a arătat potențialul regiunii. Cu un vânt constant și investiții în extinderea rețelei, Tulcea devine epicentrul celui de-al doilea val de dezvoltări eoliene.

Cine sunt „stăpânii vântului”? Capitalul străin domină, profiturile pleacă

Dobrogea este terenul de joacă al marilor investitori internaționali. De la australienii de la Macquarie, austriecii de la Verbund sau portughezii de la EDP, până la grecii de la PPC – majoritatea turbinelor din Constanța și Tulcea sunt finanțate din afara țării. Singura excepție notabilă: Hidroelectrica, care a preluat parcul de la Crucea. În rest, capitalul românesc joacă un rol minor. Tabloul arată astfel:

Parc eolian	Județ	Capacitate MW	Proprietar (2025)	Țara de origine
Fântânele-Cogealac	Constanța	600	Macquarie Infrastructure / EVP	Australia / Grecia
Casimcea	Tulcea	226	Verbund	Austria
Sălbatica I & II	Tulcea	140	PPC (fosta Enel Green Power)	Grecia
Cernavodă I & II	Constanța	138	EDP Renewables	Portugalia
Crucea Nord	Constanța	108	Hidroelectrica	România
Valea Nucarilor/Nufăru	Tulcea	~70	Enel Green Power / PPC	Italia / Grecia
Dorobanțu (Topolog)	Tulcea	45	(vândut – fost OMV Petrom)	Austria / privat
Dăeni (în dezvoltare)	Tulcea	403	Consorțiu turco-olandez-român	Turcia, Olanda, RO

Această prezență masivă a capitalului străin implică și un flux constant al profiturilor în afara țării. Din punct de vedere financiar, asistăm la o externalizare sistematică a veniturilor obținute din resurse naturale locale. Structurile fiscale eficiente ale companiilor internaționale reduc impactul asupra bugetelor locale și naționale, iar în lipsa unor reglementări clare privind reinvestirea sau contribuțiile obligatorii către comunități, dezechilibrul economic devine evident.

Câtă energie produce Dobrogea?

Mult. Fântânele-Cogealac generează peste 1 TWh anual – suficient pentru aproape un milion de locuințe. Casimcea – 540 GWh, Topolog – 200 GWh, iar Dăeni va adăuga încă 1,5 TWh. În zilele cu vânt bun, Dobrogea poate acoperi 30-40% din consumul instantaneu al țării. Este un exportator net de energie regenerabilă, în special către București și Moldova.

Ce rămâne în urma lor? Câștiguri, dezvoltare și… datorii

Beneficiile au fost palpabile: comunele cu turbine și-au dublat bugetele, au asfaltat drumuri, au modernizat școli și sisteme de iluminat. Proprietarii de terenuri primesc anual între 3.000 și 5.000 euro per turbină. Totuși, există și reversul medaliei: 16 primării din Dobrogea – printre care Fântânele, Cogealac și Topolog – au pierdut în instanță un litigiu fiscal cu investitorii, fiind obligate să restituie peste 100 milioane de euro. Motivul: impozitele încasate pe construcții speciale nu fuseseră calculate corect, conform unei decizii definitive. Banii fuseseră deja investiți. „Pentru unele comune, e o condamnare la faliment administrativ”, spune un primar afectat.

Mediul și percepția localnicilor

Majoritatea turbinelor sunt amplasate pe terenuri agricole, fără a afecta semnificativ activitățile fermierilor. Impactul asupra faunei – în special asupra păsărilor migratoare – a fost analizat și atenuat prin măsuri specifice. Localnicii, deși inițial reticenți din cauza zgomotului și „umbrelor intermitente”, au devenit mai receptivi acolo unde au simțit beneficiile financiare și infrastructurale.

Provocări: saturația rețelei și nevoia de investiții

Rețeaua electrică din Dobrogea este aproape de saturație. Fără investiții rapide în capacități de transport și sisteme de stocare (precum bateriile deja instalate la Crucea), dezvoltările onshore riscă să stagneze. Soluția? Marea Neagră. Dobrogea este poarta naturală către viitoarele parcuri eoliene offshore, care ar putea dubla capacitatea actuală a regiunii.

Concluzie: între succes industrial și dezechilibru fiscal

Dobrogea este motorul tranziției energetice a României, dar modelul actual pune întrebări: cine câștigă cu adevărat? Comunitățile locale au beneficiat de investiții, dar și de riscuri financiare neprevăzute. Statul a permis un aflux de capital străin, dar n-a construit încă un cadru echitabil pentru distribuirea câștigurilor. În acest context, județul Tulcea capătă o importanță tot mai mare – nu doar ca producător de energie verde, ci ca laborator pentru viitorul model energetic al României. Un viitor care trebuie construit pe responsabilitate, transparență și parteneriat real cu comunitățile locale.