Tulcea este județul care se stinge sub ochii noștri. În 1992, recensământul nota aproape 271.000 de locuitori, un record istoric. Astăzi, la mai puțin de trei decenii distanță, județul abia mai numără 187.000 de oameni. A pierdut o treime din populație și a devenit, oficial, cel mai puțin populat județ al României.

În 2011, Tulcea încă avea peste 213.000 de locuitori. Zece ani mai târziu, cifra scăzuse la 193.000, iar estimările pentru 2025 coboară și mai mult: 187.000. Practic, în fiecare an dispar între 1.000 și 1.500 de oameni – fie prin migrație, fie prin natalitate scăzută, fie prin îmbătrânire.

Declinul demografic în cifre

Localitate / Județ	1992	2002	2011	2021	Estimare 2025	Scădere totală 1992–2025
Județul Tulcea	270.997	256.492	213.083	193.355	~187.250	-83.747 (-31%)
Tulcea (mun.)	97.904	91.875	73.707	65.624	~62.000	-35.904 (-37%)
Măcin	12.104	10.625	8.245	7.248	~6.960	-5.144 (-42%)
Babadag	10.437	10.037	8.940	9.213	~9.200	-1.237 (-12%)
Isaccea	5.639	5.374	5.026	4.408	~4.185	-1.454 (-26%)
Sulina	5.484	4.601	3.663	3.118	~2.930	-2.554 (-47%)

Orașe care pierd bătălia cu timpul

Municipiul Tulcea, cândva un oraș industrial în plină expansiune, a scăzut de la aproape 98.000 de locuitori în 1992 la puțin peste 62.000 astăzi. Măcin, altădată cu peste 12.000 de suflete, a coborât sub pragul psihologic de 7.000. Isaccea a pierdut un sfert din locuitori, iar Sulina – simbolul cosmopolit al Deltei – a ajuns la mai puțin de 3.000, pierzând aproape jumătate din populația pe care o avea la începutul anilor ’90.

Doar Babadagul a reușit o relativă stabilizare, dar și acolo viitorul este incert. Orașe întregi riscă să devină „sate cu primărie de oraș”, păstrând doar statutul administrativ, nu și forța comunității.

Exodul tinerilor și colapsul economic

Tinerii au fost primii care au plecat. La început, către Constanța sau București, mai târziu spre Spania, Italia, Germania. Azi, peste 30% dintre cei cu vârste între 20 și 35 de ani nu mai locuiesc în Tulcea. Migrația a transformat județul într-un furnizor de forță de muncă pentru restul țării și pentru Europa.

Industrializarea forțată a anilor ’70–’80 a fost urmată, după 1990, de un colaps brutal. Închiderea combinatului Ferom în 1998 a trimis acasă peste 4.000 de oameni. Iar dispariția Confecția SA, în 2025, a adăugat alte 1.200 de șomeri pe o listă deja lungă. În lipsa unor investiții majore și a unei infrastructuri decente – autostrăzi, căi ferate rapide, legături directe cu restul țării – Tulcea a rămas izolată.

Îmbătrânirea și golirea comunităților

Depopularea nu este doar o problemă de cifre, ci o tragedie umană. Vârsta medie a locuitorilor a ajuns la 42 de ani, cu șase ani mai mult decât în 1992. Între 2012 și 2021, s-au înregistrat aproape 2.000 de decese mai mult decât nașteri. În multe sate, natalitatea a scăzut sub 5 la mie, în timp ce mortalitatea depășește 15 la mie.

Consecințele se văd la tot pasul: grădinițe cu porțile închise, școli în care clasele s-au golit pe jumătate, dispensare unde medicul mai vine doar o dată pe săptămână. În sate altădată pline de viață, azi rămân doar bătrâni care privesc neputincioși cum ulițele se pustiesc.

Un viitor sumbru

Proiecțiile sunt alarmante: dacă ritmul actual de scădere se menține, județul va ajunge în 2040 la doar 150.000 de locuitori. Municipiul Tulcea ar putea coborî sub pragul de 60.000, iar Sulina și Măcin sub 5.000 – pierzându-și astfel, în fapt, statutul urban.

Un contrast dureros

Tulcea trăiește astăzi un paradox: are Delta Dunării, un patrimoniu UNESCO și un magnet turistic internațional, dar nu mai are destui oameni să o pună în valoare. Are resurse naturale și culturale, dar își pierde capitalul uman. Are tradiții unice, dar riscă să rămână fără cei care să le ducă mai departe.

Depopularea nu mai este un scenariu de viitor, ci realitatea de zi cu zi. Tulcea, poarta spre unul dintre cele mai mari miracole naturale ale Europei, riscă să devină un județ al contrastelor: bogat în natură, dar sărac în oameni.