Pe strada Babadag, la vedere și sub ochii orașului, penitenciarul intră într-o fază de resetare după un an de scandaluri. Detașat în toamna lui 2024 pe fondul unei plângeri de hărțuire, Ion Feodorof a fost repus la comandă în iulie 2025, după ce Parchetul Curții de Apel Constanța a clasat dosarul cu verdictul limpede — „fapta nu există”. Înapoi în birou, Feodorof vine cu o agendă scurtă și tăioasă: aerisirea celulelor până la 4 mp/deținut, investiții care să reducă viitoarele despăgubiri și o administrare transparentă într-o instituție plasată chiar în inima Tulcei. „Am revenit ca să fac ce trebuia făcut de mult. Nu e o problemă să facem 100 de locuri. E o rușine că nu s-au făcut până acum”, spune el.
De ce contează 4 mp
În blocul principal de detenție sunt 771 deținuți; restul până la 849 se află la secția exterioară Chilia. Standardul pe care România s-a angajat să îl respecte este de 4 metri pătrați per persoană în camerele multiple – prag minim recomandat la nivel european. Sub acest nivel, statul deschide poarta despăgubirilor. „E ipocrizie să plătești milioane și să întârzii investițiile. Noul pavilion exact asta corectează”, punctează Feodorof.
Directorul precizează că unitatea din Tulcea „nu a fost chemată în instanță pentru rele tratamente”, fiind sub un moratoriu administrativ: penitenciarul și-a asumat să atingă standardul de 4 mp/deținut într-un termen rezonabil, iar proiectul noului pavilion este parte centrală din acest angajament. „Ținta este să evităm despăgubirile pentru condiții improprii și să intrăm în normalitate”, spune el.
Ce se construiește și unde
Pe un teren de 32.412 mp aflat în intravilan – vizavi de fosta Campofrio, în zona Gospodăriei Anexe – este prevăzută ridicarea unui pavilion parter, 812 mp, destinat regimului deschis/semideschis. Proiectul va putea demara efectiv după aprobarea PUZ-ului în ședința Consiliului Local de joi. Investiția (contract 5.289.938 lei) include climatizare, panouri solare pentru apă caldă și fotovoltaice; este gândită modular, cu posibilitate de extindere. „Nu mărim capacitatea, aerisim spațiile. Vreau să scot presiunea de pe centrul de pe Babadag”, explică Feodorof, adăugând că speră ca „la anul pe vremea asta, 100 de deținuți să fie mutați în noua casă”.
Regimul deschis/semideschis presupune o viață mai apropiată de normalitate: deținuții pot ieși la muncă în comunitate, uneori chiar fără escortă, circulația fiind calibrată la gradul de risc. În interior, camerele respectă standardele legale de spațiu, fiind „aerisite”, nu înghesuite. Din perspectiva administrației, acest tip de regim aduce și venituri suplimentare, prin integrarea deținuților în activități productive.
Costuri la zi: apă, hrană, muncă
Penitenciarul Tulcea este cel mai mare consumator de apă din municipiu: în iunie, factura a fost 238.000 lei. „Nu externalizăm nimic. Gătim, spălăm, încălzim apa în regie proprie. Și da, apa costă. Dar alternativa ar fi inumană”, spune directorul. Hrana rămâne la un buget fragil – 8,60 lei/zi/deținut pentru alimente – cu meniuri speciale pentru musulmani, vegetarieni și aproximativ 40 de cazuri cu regimuri medicale. Toate celelalte costuri (personal, utilități, gătit, spălătorie) sunt în regie proprie; penitenciarul nu apelează la catering.
În paralel, crește „economia” penitenciarului: de la 10 deținuți la muncă la începutul anului, s-a ajuns la 107. În iulie, veniturile au depășit 419.600 lei; ținta anuală este de peste 2,8 milioane lei (cu TVA). „Îmi ating targeturile”, admite fără ocolișuri Feodorof. Pentru deținuți, regula e clară: o zi scăzută la fiecare patru zile lucrate.
În acest tablou al costurilor și economiilor, revine și o notă de realism amar: vechea fermă a penitenciarului – porci, oi, grădină – a fost închisă după pesta porcină și din lipsă de rentabilitate. „Când bagi mai mult decât scoți, te oprești. Comerțul ăsta socialist ne omoară”, spune Feodorof, explicând de ce instituția a mizat pe muncă externă și pe investiții tehnice (spălătorie, bucătărie, utilități) în locul autosuficienței agricole.
Cine sunt oamenii din spatele cifrelor
La Tulcea, 3 persoane sunt condamnate pe viață; 54 au peste 60 de ani; cel mai vârstnic deținut are 89, cel mai tânăr 18. Tinerii între 18–21 de ani din toată Dobrogea sunt concentrați aici, „în camere de câte 3–4, pentru a reduce riscul conflictual”. Pentru persoanele cu epilepsie, dizabilități sau diabet, celulele nu pot avea paturi suprapuse. „Asta înseamnă alt tip de spațiu și de grijă. Legal și moral, e obligația noastră”, subliniază Feodorof.
Cum s-a ajuns să plătească statul milioane pentru spațiu insuficient
În ultimul deceniu, România a fost sancționată repetat pentru supraaglomerare și condiții improprii de detenție. Practic, statul român, nu penitenciarele individuale, a plătit despăgubirile. Doar în 2023, statul a fost obligat la peste 2,5 milioane de euro pentru condiții materiale neconforme (spațiu, igienă, ventilație). În paralel, bilanțul Administrației Naționale a Penitenciarelor arată că, pe ansamblu, aproape 17 milioane de euro au fost achitate în ultimii ani foștilor deținuți care au câștigat la CEDO.
Pe fond, standardul european funcționează în doi pași: 4 mp/deținut este recomandarea minimă pentru camerele multiple, iar sub 3 mp se prezumă tratament degradant. Pentru a reduce presiunea pe buget și pe instanțe, România a introdus și o remediere compensatorie: 6 zile de pedeapsă reduse la fiecare 30 executate în condiții improprii. „Dacă vrem să nu mai plătim, trebuie să construim și să redistribuim. Asta facem”, rezumă Feodorof.
La vedere, nu la margine – o poziționare necesară
Penitenciarul Tulcea nu se ascunde după câmpuri: e în centrul orașului, la doi pași de trafic, școli și case. Asta face din modernizare o chestiune publică, nu tehnică. Pavilionul nou – cu apă scumpă, dar cu standarde decente – e un pariu între două costuri: nota rușinii (despăgubiri și condamnări) sau nota decenței (investiții, utilități, muncă). Dacă lucrurile rămân pe cursul anunțat, Tulcea ar putea ieși din logica plăților pentru „celule prea mici” și intra, în sfârșit, în logica drepturilor respectate – sub ochii unei comunități care vede zilnic zidurile de pe Babadag
