Drumul Tulcea–Chilia: povestea incredibilă a șoselei care înghite milioane, dar rămâne o rușine națională

Cine își imaginează că în 2025, la granița NATO, există încă o șosea strategică, lungă de aproape 80 de kilometri, care arată ca un drum comunal din anii ’50, probabil ar crede că e o glumă proastă. Dar nu e. Este realitatea dramatică a drumului județean DJ 222N, legătura vitală dintre Tulcea și Chilia Veche, o comunitate izolată între ape și frontiera cu Ucraina.

Drumul alb care a devenit coșmar

DJ 222N a fost preluat de Consiliul Județean Tulcea în 2011, cu promisiunea că va fi asfaltat. Au urmat planuri, studii și promisiuni electorale. În 2017, vestea bună: Uniunea Europeană aloca peste 40 de milioane de euro pentru modernizare. Vestea rea: banii s-au pierdut în ceață. Litigii cu Agrodelta Sireasa – o companie agricolă controlată de omul de afaceri Traian Rece – au blocat proiectul. Firma a contestat dreptul de proprietate publică asupra digurilor și drumului, deschizând peste 40 de procese.

Astfel, în loc de asfalt, oamenii au primit praf, noroi și gropi. Întreținerea s-a făcut prin pietruiri periodice care au înghițit milioane de euro din bugetul județean. În 2022, când războiul din Ucraina a închis navigația pe brațul Chilia, drumul a devenit singura rută de aprovizionare pentru satele de frontieră. Guvernul a sărit cu bani de urgență – încă 5 milioane de euro pentru reparații provizorii.

Bani aruncați pe piatră

În ultimul deceniu, DJ 222N a înghițit peste 20 de milioane de euro din bani publici pentru „întreținere”. Între 2011 și 2021, Consiliul Județean a cheltuit aproape 10 milioane de euro doar pe pietruiri și reparații temporare. În 2025, a declarat din nou stare de urgență și a alocat alte 3,2 milioane de euro pentru reparații, tot către aceeași firmă – Mega Edil din Buzău . Presa locală a numit-o „firma de casă”, iar investigațiile G4Media și Europa Liberă au arătat că societatea a primit contracte publice de zeci de milioane de euro în județ.

Rezultatul? Câteva luni de circulație mai bună, apoi aceeași poveste: gropi, colb și nervi. O călătorie de 70 de kilometri durează și trei ore, mai mult decât cu barca. Într-un reportaj, localnicii au rezumat amar: „Ei cu banii, noi cu același drum. Așa se face de 30 de ani.”

Drum de frontieră, drum strategic

Ceea ce face povestea și mai absurdă este importanța strategică a DJ 222N. Este singura cale rutieră spre comunități aflate la câțiva kilometri de războiul din Ucraina. Pe aici ar trebui să poată circula armata, ajutoarele umanitare, ambulanțele. Și totuși, realitatea arată ca într-un film alb-negru: praf, bălți și mașini care se rup pe traseu.

Europa Liberă a numit drumul „cea mai vulnerabilă zonă a graniței NATO din România, captivă unor jocuri politice”. Și pe bună dreptate. În timp ce alte județe au asfaltat drumuri de câmp, la Tulcea, legătura cu frontiera a rămas o rușine națională.

Cauzele obiective ale blocajului

De ce nu s-a reabilitat drumul? Explicațiile sunt multiple:

– Litigii interminabile: Agrodelta Sireasa a deschis zeci de procese între 2018 și 2023, contestând proprietatea publică asupra digurilor. Până la soluționarea definitivă în instanță, finanțările europene de 40 de milioane de euro au fost suspendate.

– Reglementări de mediu: drumul se află în Rezervația Biosfera Delta Dunării, ceea ce a complicat obținerea avizelor. Deși asfaltarea era posibilă, birocrația și contestările au întârziat proiectul.

– Bani pierduți: Fondurile europene prin ITI Delta (203 milioane lei, echivalentul a 40 milioane euro) au fost pierdute. În loc, s-au cheltuit anual între 1 și 2 milioane de euro din bugetul județean pe pietruiri provizorii.

– Context geopolitic: Abia după invazia Rusiei, în 2022, drumul a fost declarat obiectiv de interes strategic, iar guvernul a alocat 24,5 milioane lei pentru reparații de urgență.

– Lipsa prioritizării: În timp ce alte drumuri județene (DJ 222C, DJ 222M) au fost modernizate cu bani europeni sau prin programul „Anghel Saligny”, DJ 222N a rămas pe lista de așteptare, deși era vital.

Când se va asfalta, totuși?

Oficial, Consiliul Județean promite că asfaltarea va începe cel târziu în 2026, acum că litigiile cu Agrodelta au fost câștigate definitiv în instanță. „Un alt proiect de suflet este drumul Tulcea–Chilia, care cred că va intra în execuție cel târziu anul viitor”, declara președintele CJ, Horia Teodorescu, în campania electorală din 2024. Baza legală există, iar CJ spune că va încerca să obțină finanțare europeană din noul exercițiu bugetar 2021–2027 sau bani guvernamentali. Dar localnicii nu mai cred. „Am îmbătrânit așteptând drumuri bune”, spuneau oamenii din Chilia într-un memoriu trimis autorităților încă din 2020.

Rămâne întrebarea esențială: va fi acest drum asfaltat vreodată? Sau va continua să fie „gaura neagră” care înghite bani publici, în timp ce oamenii din Deltă rămân prizonieri între ape și praf?

 Un simbol al neputinței și al rușinii naționale

Povestea drumului Tulcea–Chilia nu este doar despre asfalt. Este despre nepăsare, interese obscure și incapacitatea unui stat de a rezolva o problemă elementară: accesul la o comunitate de frontieră. Este povestea a zeci de milioane aruncate pe piatră, a unor șantiere care nu duc nicăieri și a unor promisiuni repetate din patru în patru ani.

Tulcenii știu deja răspunsul amar: drumul va fi asfaltat „la anul” – dar anul acela nu vine niciodată.