Au trecut exact două luni de la tragedia navală din Golful Musura, când ambarcațiunea condusă de soldatul Cosmin Irimia s-a răsturnat în valuri, iar patru oameni și-au pierdut viața. Durerea familiilor este dublată astăzi de un spectacol judiciar halucinant: instanțele militare nu par să se hotărască dacă Irimia trebuie să fie închis sau lăsat să aștepte procesul în libertate.
Cronologia ping-pongului judiciar
Totul începe la final de iulie, imediat după accident. Irimia este reținut, iar pe 31 iulie Tribunalul Militar București decide că nu e cazul de arest preventiv și îl plasează sub control judiciar. Procurorii contestă, iar la 4 august Curtea Militară de Apel răstoarnă decizia: soldatul ajunge în arest preventiv pentru 30 de zile.
Doar că pe 28 august, Tribunalul Militar schimbă din nou regulile jocului: respinge prelungirea arestului și îl lasă liber sub control judiciar. Procurorii nu cedează și, la 1 septembrie, Curtea Militară îl trimite iar în arest. Nu trece mult și pe 10 septembrie Tribunalul Militar revine cu o altă lovitură de teatru: Irimia este pus din nou în libertate. Finalul actului trei vine pe 16 septembrie, când Curtea Militară de Apel dă o decizie definitivă și îl menține în arest preventiv.
Ultimul episod? Pe 24 septembrie, procurorii cer din nou prelungirea arestului. Tribunalul Militar respinge cererea și îl plasează pe Irimia, pentru a treia oară, sub control judiciar. Decizia a fost contestată, iar pe 30 septembrie Curtea Militară va tranșa din nou situația.
Două luni de incertitudine
Pe 28 iulie, când barca s-a răsturnat între digul de nord și epava „Turgut S”, viețile a patru oameni s-au frânt. Pentru familiile acestora, timpul s-a oprit acolo. În schimb, pentru instanțe, dosarul a devenit o minge aruncată dintr-o parte în alta, fiecare termen schimbând radical statutul militarului acuzat.
Această alternanță absurdă între arest și libertate ridică întrebări despre coerența justiției militare și despre mesajul pe care societatea îl primește.
Întrebarea care rămâne
Cosmin Irimia este, desigur, prezumat nevinovat până la o sentință definitivă. Dar când ne aflăm în fața unei tragedii cu patru morți, trebuie să rămână în spatele gratiilor până la proces sau să fie judecat din libertate?
Publicul este provocat să răspundă: ce înseamnă dreptate în acest caz? Fermitate prin arest preventiv sau încredere în controlul judiciar?
