Portul Sulina e pe cale să-și recapete locul pe harta transporturilor europene. După ani în care localitatea a fost privită mai degrabă ca o destinație turistică izolată decât ca poartă de intrare a mărfurilor pe Dunăre și Marea Neagră, modernizarea infrastructurii portuare promite să schimbe radical lucrurile. Investițiile depășesc 267 de milioane de lei, bani veniți în principal din fonduri europene, prin Programul Transport.
Dar în timp ce șantierul avansează spectaculos, discuțiile despre cine plătește cheltuielile suplimentare tulbură apele mai tare decât un remorcher la intrarea în bazinul portuar.
Lucrările, aproape gata pe hârtie
Proiectul are două mari capitole: Perimetrul I (Zona Liberă Sulina) și Perimetrul II (Cap Mol – Bazin Maritim). Datele oficiale arată bine: 91% finalizat la primul, 80% la al doilea. Termenul-limită: 31 decembrie 2025. Dacă totul merge conform planului, Sulina ar putea să revină la statutul de port competitiv, capabil să primească atât nave fluviale, cât și maritime.
Întrebarea care arde: banii
În ședința recentă a Consiliului Județean Tulcea, consilierul Nicolae Chichi (PNL) a ridicat problema pe care mulți o așteptau: cu fondurile de la Ministerul Transporturilor reduse, cum se vor acoperi lucrările rămase și cele suplimentare?
Alina Picu, reprezentanta Administrației Zonei Libere Sulina, a venit cu un răspuns optimist: „Am discutat deja suplimentările la nivel guvernamental. Contractul de finanțare prevede posibilitatea creșterii bugetelor în timpul execuției. Am depus documentele și ministerul și-a dat acordul de principiu.”
Pe scurt: „stați liniștiți, avem un act adițional pregătit și niște semnături pe drum”. Totuși, dacă scenariul fericit se complică, Picu a admis că AZL ar putea acoperi o parte din cheltuieli din resurse proprii, dar „într-o măsură limitată”.
De ce contează pentru Sulina
Un port modernizat nu înseamnă doar asfalt nou și macarale strălucitoare. Înseamnă peste 3 milioane de tone de mărfuri procesate anual, locuri de muncă noi și o economie locală care s-ar putea trezi din amorțire. Sulina ar putea redeveni acel punct cheie unde navele fluviale și maritime își dau întâlnire, conectând România de restul Europei.
Dar totul atârnă de un fir de semnătură și de ritmul banilor veniți din București. Dacă ministerul întârzie suplimentările, există riscul să se termine șantierul fără să se termine, lăsând în urmă mai degrabă promisiuni decât rezultate.
Final cu semn de întrebare
La suprafață, lucrurile arată bine: șantierul merge, procentajele arată frumos, termenul pare realizabil. În profunzime, însă, întrebarea rămâne: cine plătește ultima lopată din Portul Sulina?
Pentru locuitorii din Sulina și Tulcea, răspunsul nu e doar o chestiune de contabilitate, ci de viitor. Un port funcțional poate însemna locuri de muncă, venituri și dezvoltare. Un port rămas blocat la 91% sau 80% ar fi doar încă un monument al birocrației românești, pe malul Dunării.
