Tulcea, august 2025. Dincolo de căldura toropitoare și peisajul idilic al Deltei, cifrele reci ale Institutului Județean de Statistică spun o poveste cu miros de avertisment economic. Comerțul extern s-a prăbușit, construcțiile abia se mai mișcă, iar natalitatea pierde teren. Totuși, printre aceste umbre, se mai aprinde o luminiță: salariile cresc, iar turiștii, deși mai puțini, revin timid.
Comerțul extern – prăbușire de proporții
Exporturile tulcene s-au dus la vale într-un ritm amețitor: doar 15,63 milioane de euro în iulie, o scădere de peste 70% față de anul trecut și de peste 80% comparativ cu luna iunie. Italia rămâne principalul partener comercial (20,3% din exporturi), urmată de Iordania, Germania, Franța, Norvegia și Olanda.
În același timp, importurile au explodat: 36,79 milioane de euro, în creștere cu 10% față de iulie 2024 și cu 16,6% față de iunie. Cu alte cuvinte, Tulcea cumpără de peste două ori mai mult decât vinde. Rezultatul? Un deficit comercial uriaș, de 21,16 milioane de euro.
La capitolul mărfuri, mașinile și echipamentele electrice domină importurile (46%), în timp ce exporturile se bazează în principal pe produse de origine animală (20,3%) și echipamente electrice (15,8%). Cu alte cuvinte, vindem puțin și ieftin, cumpărăm mult și scump.
Construcții – tăcerea șantierelor
În august, doar 18 autorizații de construire au fost emise în tot județul – o scădere de 35,7% față de iulie. Casele la țară, cândva motorul construcțiilor, se ridică tot mai rar: 11 autorizații rurale, la jumătate față de luna precedentă.
Pe ansamblul anului 2025 (ianuarie-august), numărul total de autorizații ajunge la 135, cu doar 4 mai puține față de aceeași perioadă din 2024. Un fel de stagnare care nu sperie, dar nici nu inspiră optimism.
Demografie – mai multe cruci decât certificate
August a adus 110 nașteri, dar 213 decese. Județul pierde, practic, 103 oameni într-o singură lună, fără să-i înlocuiască.
Singura veste ușor mai luminoasă e în registrul stării civile: 186 de căsătorii, cu 78 mai multe decât în iulie și 36 peste nivelul din august 2024.
Divorțurile rămân puține – 12 cazuri, cu 3 mai multe decât în iulie –, dar poate mai degrabă din epuizare decât din fericire conjugală.
Un singur deces al unui copil sub un an a fost raportat, o cifră mică, dar care amintește că drama demografică are și chipuri individuale.
Muncă și salarii – mai mulți bani, dar sub media țării
Tulcea are 50.405 salariați, cu 130 mai puțini decât în iulie, dar cu 1.144 mai mulți decât în august 2024.
Salariul mediu net este de 4.789 lei, în creștere cu 14,4% față de anul trecut, dar rămâne cu 598 lei sub media națională.
Salariul brut urcă la 8.057 lei, tot sub media țării, cu 945 lei mai puțin.
Toate sectoarele au înregistrat scăderi salariale față de iulie: -1,9% în agricultură, -1,1% în industrie și construcții, -0,5% în servicii.
Cu alte cuvinte, banii cresc doar statistic. În buzunare, sentimentul e același: insuficient.
Turism – mai puțini vizitatori, dar ceva mai pline camerele
Sezonul estival n-a fost strălucit: 35.585 de turiști au ajuns în județ în august, cu aproape 3.300 mai puțini decât în 2024 (-8,4%).
Totuși, față de iulie, cifrele arată o creștere de 31,2%, semn că Delta Dunării rămâne atractivă, chiar dacă nu la nivelul anilor trecuți.
Au fost înregistrate 78.126 de înnoptări, cu 9,8% mai puține decât în 2024. Hotelurile (38,9%) și pensiunile agroturistice (34,2%) rămân preferatele vizitatorilor, majoritatea optând pentru unități de 3 stele (53,4%).
Turiștii străini reprezintă doar 4,1% din total (1.451 persoane), veniți în proporție covârșitoare din Europa (91%), urmați de câțiva curioși din America, Asia și Africa.
Gradul de ocupare al spațiilor de cazare a urcat la 34,3%, cu 1,7 puncte procentuale peste nivelul de anul trecut – o mică victorie într-un context general modest.
***
Tulcea trăiește o perioadă paradoxală: salarii mai mari, dar exporturi prăbușite; turiști mai puțini, dar mai fideli; construcții stagnante, dar încă speranță în ochii celor care rămân. Statisticile pot părea doar cifre, dar în spatele lor e un județ care luptă să nu rămână o anexă economică a propriei sale frumuseți naturale.
