Tulcenii și febra centralelor pe gaz: între nevoia imediată și teama de 2030. Ce e real și ce nu din zvonul renunțării la centralele de apartament

Când Energoterm s-a oprit, Tulcea a intrat într-o nouă epocă energetică. Cu mii de apartamente lăsate fără sursă centralizată de căldură, orașul s-a trezit într-o cursă contra cronometru pentru instalarea de centrale individuale pe gaz. Instalatorii au lucrat, luni întregi, „cu program de iarnă” încă din vară, iar stocurile de centrale și fitinguri au început să dispară mai repede decât rafturile din supermarket în ajunul unui cod roșu.

În tot acest vârtej, fiecare familie a simțit, mai mult sau mai puțin conștient, că nu este vorba doar despre montarea unei centrale, ci despre schimbarea unui mod întreg de a trăi în oraș. Pentru prima dată după decenii, responsabilitatea pentru căldura din apartament nu mai este a unei companii publice, ci a fiecărui proprietar, de la etajul unu până la mansardă.

Dar în timp ce tulcenii semnau contracte de gaz, căutau instalatori autorizați și își făceau calcule de buget, un zvon a început să străbată rețelele sociale și discuțiile de la colțul blocului:

„Oricum, centralele pe gaz vor fi interzise până în 2030. Le punem acum ca să le dăm jos peste câțiva ani?”

Pentru un oraș care tocmai investește masiv în astfel de sisteme, întrebarea e mai mult decât legitimă.

De ce au devenit centralele moderne aproape obligatorii în Tulcea

În primul rând, din nevoie. Odată ce Energoterm a dispărut din viața orașului, alternativa imediată și realistă a rămas încălzirea pe gaz. Nu toate blocurile din Tulcea au avut infrastructura necesară, iar acolo unde coloanele au lipsit, asociațiile au început să ceară racordări în lanț.

În tot acest context, vechile centrale de apartament — puține sau inexistente în blocurile racordate la termoficare — nu erau o soluție. Conform datelor E.ON Energie România, 40% dintre centralele pe gaz existente în România sunt modele vechi, cu eficiență scăzută și consum ridicat. O familie care folosește o centrală clasică plătește, în medie, 3.720 lei pe an pentru încălzire și apă caldă, la un consum de 12.000 kWh.

Aici intervine diferența decisivă: centralele moderne cu condensare, adoptate deja de peste 63.000 de familii din țară, pot reduce consumul cu până la 30%, însemnând 1.116 lei economisiți anual pentru fiecare gospodărie .

Pentru un oraș care își regândește brusc întreg sistemul de încălzire, aceste cifre nu sunt doar tehnice — sunt salvatoare.

Și totuși, ce facem dacă Europa „ne taie gazul”?

Zvonul că centralele pe gaz urmează să fie interzise din 2030 a prins rădăcini tocmai pentru că a fost lansat într-un moment de vulnerabilitate maximală: exact când o parte dintre  tulceni își monta centrale cu viteza unui oraș aflat sub presiune.

Dar, odată analizate faptele, lucrurile devin clare:

• Nu există nicio reglementare europeană sau românească ce obligă demontarea centralelor pe gaz existente până în 2030.
• Nu există interdicție privind utilizarea lor în locuințele actuale.

Ce există, în schimb, este o strategie europeană de tranziție energetică, care vizează:

• interzicerea instalării de centrale pe gaz în clădiri noi, începând cu 2030;
• eliminarea subvențiilor pentru echipamente pe combustibili fosili;
• o tranziție lentă către sisteme cu emisii zero, mai ales pentru construcțiile viitoare.

Asta nu afectează blocurile din Neptun, E3 sau Vest — afectează mai ales dezvoltările imobiliare care se vor ridica peste 10 ani.

Pentru locuințele existente, planurile europene vorbesc despre înlocuire treptată, nu despre demontare forțată. Iar orizontul invocat cel mai des este 2040, nu 2030 — și chiar și atunci este vorba de descurajarea instalării, nu de obligarea oamenilor să renunțe la ce au.

Cu alte cuvinte: tulcenii care și-au montat acum centrale pe gaz nu au investit într-o soluție pe care o vor pierde peste cinci ani.

Un oraș între două lumi

Poate că adevărata poveste a Tulcei nu este despre centrale, ci despre o schimbare de mentalitate.

Municipiul trece, în câteva luni, de la un model colectiv de încălzire la unul individual. De la „vine agentul termic?” la „cât consumă centrala mea?”. De la dependența de o companie locală la libertatea — și responsabilitatea — de a-ți gestiona singur confortul.

Iar în acest proces, tehnologia are un rol fundamental: centralele moderne nu sunt doar un moft, sunt puntea dintre vechiul sistem și viitorul încă incert al energiei urbane.

 Siguranță în prezent, atenție la viitor

Centralele pe gaz sunt, în 2026, soluția dominantă și realistă pentru Tulcea.
Economisesc bani, oferă autonomie, sunt compatibile cu infrastructura existentă și nu sunt amenințate de niciun termen-limită drastic precum „2030”.

În același timp, direcția europeană arată clar spre un viitor în care încălzirea va fi tot mai electrică, regenerabilă și digitalizată. Tranziția nu se întâmplă peste noapte, ci în decenii.

Pentru tulceni, mesajul e simplu și calm:
centrala pe gaz rămâne cu voi, dar viitorul încălzirii se schimbă încet — iar orașul are timp să se pregătească.