O boală parșivă, cu foarte multe forme. Așa o caracterizează chiar medici deveniți pacienți, victime și ei ale perfidului coronavirus SARS-CoV-2.
În România s-au infectat aproape 3.000 de cadre medicale.Peste 50 dintre acestea au fost de la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din București. Își împărtășesc experiența într-un nou episod al campaniei „Pacient în România”, scrie Digi24.
„Mi-am pierdut gustul și mirosul, a fost prima experiență de acest fel, știam că apar simptomele astea și m-am dus și m-m testat”. A fost momentul în care medicul rezident Alexandru Marin a devenit din doctor pacient. Boala deja pândea pe la colțuri, Spitalul „Victor Babeș” trata pacienți cu COVID, colegi de-ai săi se îmbolnăviseră, dar chiar și așa, momentul a fost greu de gestionat.
„Eram chiar după o gardă și mai întâi am avut un gust amar în gură și am crezut că e de la oboseală și m-am culcat. Când m-am trezit, dispăruse complet. Am deschis sticluța cu parfum și am mirosit-o și nu simțeam nimic, iar la gust la fel, la masă am încercat să simt și ceva și … nu. Asta a durat o săptămână. A dispărut abrupt și a revenit progresiv”, povestește tânărul medic.
La începutul anului, medicii de boli infecțioase au știut că noul coronavirus va ajunge și în România, deși erau oficiali din sănătate care spuneau că e puțin probabil. La „Victor Babeș”, cadrele medicale au început să se documenteze înainte ca în țara noastră să apară primul caz.
„De prin ianuarie am început să ne interesăm, să citim ce s-a făcut, ce s-a descoperit ca investigație, tratament. Noi am citit tot ce se putea până în momentul respectiv, iar din punct de vedere al dotărilor, spitalul a fost foarte bine aprovizionat cu echipamente, chiar am fost pregătiți să primim primii bolnavi la noi”, povestește Valentina Simion, șefă de secție la Spitalul „Victor Babeș”.
„E și o provocare, și o nouă experiență. E o boală nouă, cu multe necunoscute, cu evoluție imprevizibilă, din ceea ce văzusem noi la colegii din afară, părerile erau împărție, nu se știa modul de abordare, nu exista o schemă de tratament și normal că a fost o provocare. Am fost convinși că 100% va apărea și în România, pentru că există acest turism, care acum nu are granițe”, spune medicul.
„Am fost o persoană asimptomatică”
Pandemia de coronavirus a deschis două fronturi de luptă în spitalele din România. Medicii au făcut eforturi uriașe să-și trateze pacienții în timp ce duceau ei înșiși o bătălie cu virusul care îi putea răpune oricând.
Publicitate
Spitalul „Victor Babeș” din București este printre unitățile sanitare cu cele mai multe cadre medicale infectate. Au fost zeci de medici, asistente și infirmiere care s-au îmbolnăvit. În multe cazuri, unii de la alții. Mulți medici și-au tratat pacienții fără să știe că și ei sunt bolnavi.
„Eu am fost o persoană asimptomatică, s-a efectuat un test de rutină cu ocazia depistării unei asistente care avea simptome. Eu nu am avut simptome sau, să zic așa, o chestie minoră, pe care eu am pus o pe seama unei rinite alergice pe care eu o am de 20 de ani. Am fost depistată pozitiv și așa am ajuns pacient din medic, pacientul spitalului, am fost internată 12 zile”, povestește medicul primar Valentina Simion.
– Primul test a ieșit negativ și la 24 de ore s-a luat cel de al doilea test, la care am fost pozitiv, rememorează și Petre Niculescu, asistent medical.
– Mai întâi ați fost depistat cu boala și după aia au apărut simptomele?
– Da, dacă nu-mi făcea testul în ziua respectivă, la un moment dat urma să fac frison, febră…
„Va fi greu de departajat gripa clasică de noul corona”
Medicii știu cât de perfid poate fi un virus atât de puțin cunoscut, iar eventualitatea unui nou val al pandemiei, în toamnă, îi sperie.
„Va fi foarte greu de departajat gripa clasică de noul corona. Nu poți să trăiești o viață izolat într-o bulă de sticlă. Noi suntem un popor latin, ne îmbrățișăm, ne pupăm, astea trebuie restrânse… Mesajul pentru oameni este să respecte în continuare toate regulile impuse, purtatul măștii e obligatoriu, distanțarea, să nu exageraăm cu măsurile de relaxare, sunt oameni care s-au relaxat, care nu sunt convinși de existența acestei boli, e o mare greșeală”, arată Valentina Simion.
„Diferența e dată de faptul că e un virus care se răspândește cu o mare viteză, discutăm și de pandemia de HIV, ea a debutat la începutul anilor 80, continuă și azi, dar rata de transmitere nu e așa mare. Aici avem o rată de multiplicare mare – 2,5, și 3 -, ceea ce înseamnă o creștere aproape geometrică, dacă nu se iau măsuri de prevenție. Nu există categorii de populație care să fie protejate. Dacă lucrurile se întâmplau acum 50 de ani când transporturile aeriene erau mult mai reduse, schimburile de populații erau mai reduse, trecerea graniței era mai dificilă, transmiterea era mai dificilă, dar nu puteam pune diagnostic atunci, n-am fi avut soluții terapeutice și trebuia să punem în balanță, boala ar fi evoluat mai greu, dar și posibilitatea noastră de a oferi tratament sau vacccin era mai redusă. Și cum nimeni nu e imun în fața virusului, singura armă pe care o avem pentru moment în această luptă disproporționată este protejarea. Prin igienă strictă, distanțare și purtarea măștii. Experiența acestor medici ar trebui să ne dea de gândit despre importanța respectării regulilor”, subliniază profesorul Alexandru Rafila, reprezentantul României la OMS.
„E foarte interesant de povestit și experiența în care am lucrat încă 4 zile, deși eram infectată, alături de o grupă de colegi, eram cam 7 în același cabinet, e adevărat, o suprafață mare a cabinetului de lucru, dar ne-am protejat cu masca chirurgicală și toată această echipa a rămas neinfectată. E un mesaj că masca într-un spațiu închis protejează”, spune o tânără doctoriță.
