Localnicii, autorităţile şi turiştii din Delta Dunării se plâng că balta nu mai are peşte, Institutul de Cercetări Piscicole din Galaţi a stabilit că, în acest an, din apele Deltei pot fi pescuite 3.800 de tone. Cantitatea nu e mai mică faţă de anii anteriori, semn că, cel puţin pe hârtie, rezerva piscicolă nu este în declin.
Cu toţii sunt de acord că rezerva piscicolă din Delta Dunării este pe sfârşite: localnici, turişti sau autorităţi, însă nimeni nu ia vreo măsură pentru redresarea situaţiei. Recent, guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Gabriel Marinov, a spus că, dacă nu se ia o măsură radicală, aceea de a interzice pescuitul timp de câţiva ani, situaţia va fi dezastruoasă. Primii care s-au revoltat au fost oamenii din Delta Dunării. Pescari din tată în fiu, aceştia se tem că vor rămâne muritori de foame, aşa cum s-a întâmplat cu cei din Sfântu Gheorghe sau Sulina, care au fost nevoiţi să se apuce de alte îndeletniciri după ce a fost interzis pescuitul la sturioni în urmă cu 15 ani, relatează adevarul.ro
Cota de pescuit pe acest an: 3.800 de tone de peşte
Virgil Munteanu, fost guvernator al Deltei Dunării, spune că o decizie de o asemenea gravitate poate fi luată doar în urma unui studiu ştiinţific:
„Într-o rezervaţie a Biosferei Delta Dunării înscrisă în UNESCO se menţionează clar faptul că orice decizie radicală care se ia are la bază un studiu ştiinţific. Întrebarea mea este: ce studiu avem care să stabilească faptul că speciile din Deltă sunt în declin? Pentru că pentru anul 2022, Institutul de Cercetări Piscicole din Galaţi a stabilit că de pe teritoriul rezervaţiei se poate pescui cantitatea de 3.800 de tone de peşte, cu nimic mai puţin decât anul trecut, în urmă cu doi sau mai mulţi ani. Asta este problema: că realitatea este cu totul alta, este cea pe care o văd oamenii“, spune fostul guvernator. În Ordinul 42/ 2022 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se prevăd cotele de pescuit pe specii şi pe zone. Din punctul său de vedere, resursa piscicolă este în declin, în principal, din cauza deteriorării habitatelor, a distrugerii locurilor de reproducere naturală a peştelui. „Aici vorbim de toate zonele umede care au fost transformate în agricultură, respectiv 80.000 de hectare, plus tot ce înseamnă lunca inundabilă în amonte de rezervaţie, care nu mai există deloc“, avertizează Virgil Munteanu.