Semnale de alarmă în economie: lumea riscă o nouă criză ca în 2008

Semnalele care au precedat colapsul financiar din 2008 reapar în economia globală: fonduri care limitează retragerile, datorii tot mai opace în zona creditului privat, prețuri la energie în creștere și piețe financiare care ignoră riscurile. Potrivit unei analize BBC citate de adevarul.ro, tabloul actual amintește tot mai mult de perioada dinaintea ultimei mari crize, cu diferența că, de această dată, spațiul de reacție este mai redus.

Pe 15 septembrie 2008, Bobby Seagull, trader la Lehman Brothers, a ajuns la biroul său din Canary Wharf înainte de ora 6 dimineața, într-o zi care avea să devină simbolică pentru criza financiară globală. În seara precedentă, presa americană anunțase iminenta depunere a cererii de faliment, dar în Marea Britanie, angajații au fost chemați la muncă „ca de obicei”. Dimineața a fost descrisă de Bobby drept „haos pur”: comunicarea cu SUA era întreruptă, telefoanele nu mai funcționau, iar unii angajați au început să ia obiecte din birou, justificând că li se datorau bani sau acțiuni. Bobby, anticipând dezastrul, își golise cardul de la automat pe ciocolată și își cumpărase un cărucior de cumpărături, temându-se că sistemul bancar ar putea ceda.

Prăbușirea Lehman Brothers a declanșat una dintre cele mai profunde recesiuni de după Al Doilea Război Mondial, cu mii de companii falimentate și milioane de locuri de muncă pierdute. Astăzi, semnale similare reapar pe „tabloul de bord” al economiei globale, ridicând întrebări despre cât de pregătite sunt autoritățile să gestioneze o nouă criză, într-un context internațional mai tensionat decât în 2008.

Fondurile de credit privat limitează retragerile, iar riscurile sistemice cresc

Înaintea crizei din 2008, primele semnale au apărut în sectorul creditelor ipotecare riscante din SUA. În 2007, fonduri administrate de Bear Stearns, BNP Paribas și alte instituții au înghețat retragerile sau au fost lichidate, semnalând începutul unei crize sistemice. Băncile au încetat să se mai împrumute între ele, declanșând o „criză a creditului” la nivel global.

În prezent, semnale similare apar în piața creditului privat. Mari administratori de active precum BlackRock, Blackstone, Apollo Global Management și Blue Owl Capital au raportat pierderi sau au limitat retragerile investitorilor din fonduri care acordă împrumuturi în afara sistemului bancar tradițional. Sarah Breeden, viceguvernator al Bank of England responsabil pentru stabilitate financiară, avertizează că această piață a crescut rapid, este puțin înțeleasă și nu a fost testată într-o criză majoră. Ea subliniază „ecouri” ale crizei din 2008: expunere ridicată la datorie, opacitate, complexitate și interconectare cu restul sistemului financiar. Multe împrumuturi sunt finanțate prin alte împrumuturi, creând un efect de levier stratificat care poate amplifica pierderile.

Mohamed El-Erian, consilier economic al Allianz și fost CEO al PIMCO, consideră că riscurile sunt subestimate și că fragilitățile din sistemul financiar nu sunt suficient înțelese. El susține că reglementările mai stricte impuse băncilor după 2008 au dus la dezvoltarea accelerată a creditului privat, care a umplut golul lăsat de instituțiile tradiționale. Abundența de capital poate duce la decizii riscante, iar retragerile simultane de capital pot destabiliza întregul sistem. Larry Fink, însă, respinge ideea că creditul privat ar reprezenta un risc sistemic major, susținând că problemele actuale afectează doar o mică parte a pieței și că sistemul financiar este mai solid decât în 2008.

Prețurile la energie cresc pe fondul tensiunilor din Strâmtoarea Hormuz

Un alt factor de risc este energia. Înaintea crizei din 2008, prețul petrolului Brent a crescut de la aproximativ 50 la 147 de dolari pe baril, alimentat de cererea globală și tensiuni geopolitice. În prezent, petrolul a revenit peste pragul de 100 de dolari, pe fondul tensiunilor legate de Iran și al blocajelor din Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Fatih Birol, directorul International Energy Agency, a descris situația drept cea mai gravă criză de securitate energetică din istorie, chiar mai severă decât șocurile din 1973, 1979 și 2022 la un loc. Detalii suplimentare despre tensiunile SUA-Iran și blocajul Ormuz au fost analizate și în presa internațională.

Piețele financiare par deconectate de aceste riscuri. Bursele sunt aproape de maxime istorice, iar evaluările din sectorul tehnologic sunt susținute de boom-ul inteligenței artificiale. Peste 2 trilioane de dolari au fost investiți în acest domeniu, într-un fenomen descris de Bill Gates drept o „frenezie”. Aproximativ 37% din indicele S&P 500 este concentrat în doar șapte companii majore, inclusiv Nvidia, Microsoft, Alphabet și Amazon. O corecție severă în acest segment ar afecta nu doar investitorii, ci și fondurile de pensii și încrederea generală în economie, similar cu prăbușirea bulei dotcom din 2000.

Capacitatea de reacție a autorităților este mai redusă decât în 2008

În 2008, guvernele și băncile centrale au intervenit masiv, salvând băncile și reducând dobânzile într-un efort coordonat. În prezent, spațiul de manevră este mai limitat. Datoria publică este mult mai mare, iar capacitatea statelor de a interveni este redusă. International Monetary Fund avertizează că „spațiul politic a fost erodat”, iar coordonarea internațională este mai slabă decât în trecut.

Contextul geopolitic este mult mai fragmentat. Dacă în 2008 liderii globali au colaborat strâns, inclusiv în cadrul G20, în prezent tensiunile comerciale, conflictele militare și politicile protecționiste fac cooperarea mai dificilă. Gordon Brown a subliniat că tocmai colaborarea internațională a prevenit o depresiune globală în urmă cu aproape două decenii.

Băncile sunt mai bine capitalizate decât în 2008 și au rezerve mai mari de lichiditate, dar Mohamed El-Erian avertizează că riscul nu este neapărat o repetare identică a crizei financiare, ci amplificarea vulnerabilităților existente, care ar putea împinge economia globală într-o nouă recesiune. Impactul nu va fi distribuit uniform, iar cele mai afectate vor fi segmentele cele mai vulnerabile ale populației, cu cea mai mică capacitate de adaptare și cele mai expuse la șocuri economice.

@media ( min-width: 300px ){.newspack_global_ad.sidebar_article-2{min-height: 300px;}}@media ( min-width: 320px ){.newspack_global_ad.sidebar_article-2{min-height: 300px;}}@media ( min-width: 480px ){.newspack_global_ad.sidebar_article-2{min-height: 300px;}}@media ( min-width: 728px ){.newspack_global_ad.sidebar_article-2{min-height: 90px;}}