Are nevoie Tulcea de un mall, în adevăratul sens al cuvântului? Nu o improvizație de magazine posomorâte, adunate sub un tavan luminat cu LED-uri care țipă “modern”, ci un mall veritabil: cu food court în care cartofii prăjiți vin cu preț dublu și senzația de globalizare garantată, cu branduri care provoacă frenezie la reduceri și cu un cinema multiplex în care ecranele nu tremură de frig, ca pe vremuri, la Duplex-ul de la Billa.
Dar poate că, înainte să visăm la Starbucks pe faleză și escalope pané în tăvi de inox, ar trebui să ne întrebăm: ce a fost și ce a rămas? Tulcea a avut cinematografe. A avut, da, și acel Duplex la etajul Billa, un fel de ecran de tranziție pentru cinefilii locali. A avut. Și le-a pierdut. Nu din neglijență, ci dintr-un cumul de realități: dezinteres, lipsă de public, bani puțini. Ce ne face să credem că, acum, un “malluț” la margine, cu drive-in și cinema, va face ravagii?
Entuziasmul e frumos. Dar piața se hrănește cu cifre, nu cu speranțe. Cu oameni care cumpără zilnic, nu cu nostalgici care privesc Delta și își iau, din când în când, o brânză bună din piață. Când am scris despre proiectul comercial de la ieșirea spre Galați, reacția comunității a fost promptă și cinică: “Ăla e mall?”. Nici urmă de entuziasm. Doar constatarea amară că ne place să mimăm mărimea, dar nu reușim nici măcar să fim mici cu sens.
Un mall real se face pentru consumatori, nu pentru selfie-uri cu baloane la deschidere. Are nevoie de o masă critică de oameni cu venituri, cu nevoi clare, cu obiceiuri de shopping. Nu se ridică pentru a bifa o rubrică de PR în raportul primăriei. Se face dacă se vinde. Dacă există flux. Dacă există cerere. Dacă trăiește din ce oferă.
Dar în Tulcea? Câți își fac cumpărăturile aici? Majoritatea se suie în mașină și merge la Constanța, acolo unde „mall” nu e doar o inscripție pe fațadă. Nu se înghesuie nimeni la Diana – Winmarkt, spații care astăzi arată mai degrabă ca niște muzee post-socialiste ale eșecului comercial.
Și totuși, încercăm din nou. Ne jucăm de-a mall-ul cu același decor și aceeași rețetă: puțină sticlă, două-trei firme mici și necunoscute și mult PR. Deja am văzut filmul ăsta. La Billa. A fost un eșec previzibil. Și totuși, îl revedem, cu speranța că, de data asta, popcornul nu va fi expirat.
Întrebarea esențială rămâne: vrem un oraș care imită și eșuează, sau un oraș care înțelege cine este și construiește în jurul propriei identități? Tulcea nu trebuie să concureze cu Constanța la metri pătrați de shopping. Nu poate. Dar poate juca altfel. Turism, cultură, natură, experiențe autentice – acestea sunt atuurile sale. Să nu le sufocăm sub un tavan fals de rigips cu aer condiționat.
Un centru comercial adaptat, gândit cu cap, ancorat în realitatea locală, da – poate avea sens. Dar să nu ne mai păcălim singuri cu „mall-uri” gonflabile. Ele nu aduc prosperitate, doar un simulacru de dezvoltare. Un fel de decor de film în care actorii lipsesc și publicul pleacă după primul act. Poate că Tulcea nu are nevoie de un mall. Are nevoie de sinceritate, de curajul de a nu copia orbește, de o strategie care pune în valoare ce are unic. Până una-alta, pentru shopping adevărat, rămâne Constanța. Iar pentru ceva ce niciun mall nu poate oferi – avem Delta. Acolo nu s-a deschis încă niciun centru comercial. Din fericire.
Corect !