Arrivederci, Roma! Cursa Tulcea–Italia, la un pas de prăbușire: „Ne va costa 63 de milioane și s-ar putea să zboare goală”

În februarie, Consiliul Județean Tulcea anunța cursa Tulcea–Roma ca pe o mică revoluție aeriană: două zboruri pe săptămână, timp de 30 de luni, sub umbrela unei obligații de serviciu public, adică acel mecanism elegant prin care o rută nerentabilă poate fi ținută în viață cu bani publici, în numele unui interes mai mare. Pe hârtie, totul suna impecabil: diaspora, Europa, dezvoltare, aeroport relansat, județ conectat. În realitate, visul începe deja să scârțâie înainte ca avionul să fi apucat să ruleze pe pistă.

În ședința Consiliului Județean din 29 mai, povestea a căpătat brusc alt ton. Nu s-a mai vorbit festiv, ci apăsat. Nu despre oportunități, ci despre costuri. Nu despre „Roma”, ca destinație simbolică, ci despre întrebarea rece, brutală, jurnalistică: cine zboară, cine plătește și ce rămâne județului după ce se stinge entuziasmul?

„Haideți să o facem cu cap”

Consilierul Sorin Zaharcu a fost cel care a spart decorul de carton al optimismului oficial. A pornit de la exemplul Oradea, unde curse subvenționate consistent au ajuns să zboare cu avioane aproape goale, și a adus discuția exact acolo unde administrația preferă, de obicei, să nu se uite: la eficiența banului public.

„Am văzut ce s-a întâmplat la Oradea cu acel operator de serviciu public. Au alocat 3 milioane și jumătate de euro și s-a constatat că pe cele două rute, respectiv Oradea–Munchen și Oradea–Varșovia, gradul de ocupare nu a depășit în medie 30 la sută. Au fost cazuri chiar și cu doi pasageri. M-am uitat la bugetul Consiliului Județean Bihor, m-am uitat la nivelul investițiilor. Dacă ne permitem, haideți să o facem cu cap. Haideți să o facem în beneficiul județului, în beneficiul operatorilor, în beneficiul cetățenilor. Pentru că astăzi banii se fac foarte greu.”

Apoi a venit cifra care mută discuția din zona viselor în zona facturilor: 63 de milioane de lei.

„Această cursă care trebuie subvenționată de noi, care ne va costa 63 de milioane de lei în următorii patru ani de zile, ar trebui să aibă o certitudine că cu acești bani vom face ceva în județ. În afară de profesionalism și elemente de strategie, nu am văzut nimic. Nu o să vedeți un studiu de trafic, o analiză cost-beneficiu aferentă acestei curse. Este foarte greu. Am analizat subiectul (…) O să vă demonstrez de ce nu o să fie rentabilă această cursă și o să ne coste. Și nu o să aducă mari beneficii.”

Aici se vede fisura mare din proiect. Nu în faptul că Tulcea vrea o cursă spre Roma. Ambiția, în sine, nu e o vină. Problema este că ambiția pare să meargă înaintea demonstrației. Când bagi zeci de milioane de lei într-o rută aeriană, nu mai poți vinde speranță la kilogram. Ai nevoie de cifre, de trafic estimat, de cerere demonstrată, de o analiză rece, nu de metafore despre conectivitate.

Campioni la subvenție, codași la pasageri

Dacă Zaharcu a lovit în rentabilitatea rutei, consilierul județean, Alexandru Filip , a făcut radiografia aeroportului. Și cifrele nu arată ca un pacient în revenire, ci ca unul ținut în viață de aparate bugetare.

„Aș dori să insist și eu, pentru că mi-a atras atenția o știre din presa națională care s-a propagat pe mai multe publicații. Concret, conform acestui material, anul trecut aeroportul din Tulcea a primit 11,6 milioane de lei de la bugetul local, din care 8 milioane pentru cheltuieli curente și 3,6 pentru investiții. Aeroportul a înregistrat anul trecut doar 8.200 de pasageri în total și, în ciuda faptului că Tulcea e pe ultimul loc în țară ca număr de pasageri, e campioană la banii plătiți de stat per pasager: 1.415 lei, mai exact.”

Numai că aici apare și mica mare cosmetizare statistică pe care cifrele oficiale o ascund elegant sub covorul prezentărilor instituționale. Din cei aproximativ 8.200 de pasageri raportați anul trecut, aproape 95% au fost evrei ortodocși și hasidici veniți în cadrul pelerinajului anual către mormântul rabinului Nahman din Breslov, în Ucraina. Practic, singurul moment din an în care aeroportul tulcean a avut senzația unei activități intense a fost acel flux temporar de curse dedicate pelerinajului religios. Scoate acel episod din statistică și rămâi cu un aeroport care, în termeni reali, a funcționat mai degrabă pentru câteva chartere private și zboruri de afaceri. Cu alte cuvinte, „traficul” de care se agață administrația seamănă mai degrabă cu o fotografie făcută o dată pe an decât cu o activitate constantă.

Filip a pus sub semnul întrebării inclusiv alegerea Romei ca destinație, sugerând că o rută spre Germania ar fi avut măcar o logică economică mai solidă.

„Știu că e un subiect care s-a tot dezbătut în acest plen, inclusiv când s-a discutat despre lansarea rutei Tulcea–Roma. Totuși, ținând cont de faptul că era deja anunțată ruta Constanța–Roma, plus, dacă discutăm de incoming, că nemții reprezintă principalul segment de turiști străini veniți în Deltă, cred că ar fi fost mai oportună o rută de genul Tulcea–Frankfurt, ca să conecteze practic destinația de un hub internațional, așa cum este Frankfurt.”

Și concluzia a venit sec, fără ambalaj administrativ:

„Lipsa rezultatelor de la aeroportul din Tulcea e deja o certitudine și afectează inclusiv imaginea județului prin astfel de articole care se propagă. Cred că e necesar să încercăm o abordare diferită și noi acțiuni mai concrete care să îl revitalizeze.”

Roma, via Constanța: semnalul prost

Directorul aeroportului, Vâlcu Stoian, a încercat să explice de ce Roma fusese aleasă. A spus că decizia a fost luată înainte ca aeroportul din Constanța să anunțe aceeași destinație și că Italia ar putea aduce pasageri din județele limitrofe.

„O orientare a aeroportului pentru cursa Tulcea–Roma a fost făcută din mai multe considerente. În momentul în care s-a luat decizia, nu se știa că Constanța vrea să organizeze și această cursă. Am considerat că este oportună din faptul că în Italia sunt foarte mulți locuitori din județele limitrofe care pot folosi aeroportul, cât și partea turistică. Bineînțeles că sunt de acord cu o altă destinație, cum ar fi Germania.”

Numai că exact aici a venit observația care a schimbat tonul întregii discuții. Nu de la Horia Teodorescu, ci din sală, de la consilierul Huleni Mihai, care a aruncat în dezbatere exact exemplul pe care nimeni nu voia să-l audă:

„La Constanța, la aeroportul de la Constanța, s-au suspendat deja două curse către Roma, din lipsă (…) S-ar putea să fie o problemă și la noi, dacă la ei n-au reușit să facă.”

Replica a căzut greu în sală pentru că lovea exact în vulnerabilitatea principală a proiectului: dacă un aeroport mai mare, cu bazin de pasageri incomparabil mai consistent și cu acces mult mai facil, începe deja să renunțe la Roma din lipsă de cerere, atunci Tulcea pe ce mizează? Pe optimism? Pe orgoliu administrativ? Sau pe eterna speranță că, dacă bagi suficienți bani publici într-un proiect, realitatea economică se va simți obligată să coopereze?

****

Deocamdată, cursa Tulcea–Roma arată ca încă un vis administrativ aflat în faza aceea delicată în care nu s-a prăbușit oficial, dar nici nu mai zboară convingător. Iar dacă proiectul va merge înainte fără răspunsuri clare, fără studii solide și fără dovada unei cereri reale, s-ar putea ca Roma să rămână, pentru Tulcea, nu o destinație aeriană, ci încă o promisiune frumos ambalată, decontată urât.