Sunt locuri prin care treci și locuri care rămân cu tine. Pentru mii de tulceni, sala de sport de la „Spiru Haret” este din a doua categorie. Acolo s-au tocit teniși, s-au ratat aruncări libere, s-au încasat observații, s-au câștigat meciuri și, mai ales, s-au strâns amintiri.
De luni, 3 august, sala de sport are și un nume: Dumitru Andreev.
Profesorul care a pus baschetul în mâinile și, uneori, în capul atâtor generații de elevi a fost omagiat chiar în școala în care a învățat și apoi a predat zeci de ani. Iar Dumitru Andreev a fost acolo, în mijlocul foștilor colegi, elevilor și invitaților, pentru un moment pe care probabil niciun trofeu din tinerețe nu l-ar fi putut înlocui.
Arena „Mircea”, din nou plină de baschet
Festivitatea a început în Arena „Mircea”, terenul exterior al colegiului, trecut înaintea evenimentului printr-o serioasă întinerire. Arena a fost renovată cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Tulcea, dar și prin implicarea elevilor voluntari ai liceului. Federația Română de Baschet a donat două panouri profesionale, prin implicarea directă a președintei Carmen Tocală, ea însăși fostă elevă a „Spiru Haret”.
Nu întâmplător, tot aici a debutat luni Danubius Mastercard, competiție de StreetBall 3×3 organizată împreună cu Federația Română de Baschet și Clubul Sportiv Școlar Tulcea, pentru categoriile U14, U15, U16 și U17.
Baschetul mare se joacă în aceste zile în noua sală polivalentă a Tulcei. Baschetul cu amintiri însă s-a întors, pentru câteva ore, acasă, între zidurile și panourile unde au crescut generații întregi.
Directorul colegiului, profesorul Florin-Cristian Anastasiu, a explicat în discursul său de ce numele ales pentru sala de sport nu este unul pus festiv pe o placă, ci unul care aparține deja istoriei școlii.
Dumitru Andreev a fost mai întâi elev al liceului. După terminarea studiilor, a ajuns jucător de baschet în prima divizie a țării, evoluând pentru I.C.F. București și Politehnica Galați.
Putea să rămână departe de Tulcea. N-a făcut-o.
În 1968, s-a întors la liceul pe care îl absolvise, de data aceasta în postura de profesor de educație fizică. Și de aici începe partea de poveste pe care foarte mulți foști elevi ai Haretului o cunosc nu din arhive, ci din propriile amintiri.
Ore de sport. Meciuri. Antrenamente. Exigență. Baschet. Și acel tip de profesor despre care, după câteva decenii, foștii elevi încă mai au ce povesti.
Omul care a dus baschetul tulcean în Divizia B
Activitatea lui Dumitru Andreev nu s-a oprit însă la poarta școlii.
A înființat echipa de seniori a Asociației Sportive „Voința” Tulcea, iar în 1971, în dubla calitate de antrenor și jucător, a reușit promovarea formației în Divizia B. Potrivit evocării făcute de conducerea colegiului, a fost prima promovare a unei echipe tulcene de baschet seniori în eșalonul secund al baschetului românesc.
Un detaliu de statistică pentru cei tineri. Pentru cei care au trăit acei ani, probabil ceva mult mai mare.
Florin Anastasiu a rezumat poate cel mai bine miza întregii ceremonii: asemenea performanțe nu se măsoară numai în clasamente și trofee, ci și în oamenii formați, în pasiunea transmisă și în respectul pe care foștii elevi îl păstrează după zeci de ani.
După momentul din Arena „Mircea”, invitații au intrat în vechea sală de sport.
Acolo a fost dezvelită placa prin care, oficial, locul intră într-o nouă etapă a istoriei sale:
Sala de Sport „Dumitru Andreev”.
Și apoi a venit momentul care a spus, fără discursuri, aproape tot.
Dumitru Andreev a luat mingea și a aruncat la coș.
Pentru câteva secunde, anii au părut o chestiune administrativă. În fața lui nu mai era doar un panou de baschet, ci probabil o bună parte din viață. În spate erau aplauzele oamenilor veniți să-l cinstească.
Iar undeva, prin Tulcea și prin țară, sunt astăzi sute sau poate mii de foști elevi care, dacă vor vedea numele Dumitru Andreev pe ușa sălii, își vor aminti imediat mirosul de parchet, zgomotul mingii, ora de sport și vocea profesorului.
Școlile adevărate se recunosc și după felul în care își țin minte profesorii.
De luni, „Spiru Haret” are pe una dintre sălile sale un asemenea nume. Și, dacă e să judecăm după aplauzele de la ultimul coș, placa a fost pusă exact unde trebuia.
