Pe scurt:
Deși factura la energie electrică pare mai mică în euro, românii plătesc cel mai mult raportat la puterea de cumpărare. Analiza AEI explică de ce costurile reale sunt atât de ridicate.
România ocupă primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește povara reală a prețului la energie electrică, arată o analiză publicată miercuri, 6 mai 2026, de Asociația Energia Inteligentă (AEI).
Potrivit AGERPRES, România are o valoare nominală a prețului energiei cu 21% sub media UE, însă, atunci când se ia în calcul puterea de cumpărare (PPP), costul real este cu 15% peste media europeană.
Președintele AEI, Dumitru Chisăliță, a explicat că, deși statisticile europene arată că România are un preț nominal mai mic la energie electrică decât multe state vestice, povara reală asupra consumatorilor este mult mai mare.
„Nu e magie statistică. E diagnosticul cel mai simplu al ultimilor ani, nu doar cât plătești contează, ci cât de greu apasă plata aceea pe economia ta. Diferența nu vine dintr-o taxă ascunsă, nici dintr-un tarif singular. Vine în primul rând din puterea scăzută de cumpărare a românilor, care îngreunează aceeași sumă în euro”, a precizat Chisăliță.
Analiza arată că, deși componentele prețului nominal la energie electrică (distribuție, marjă, taxe) sunt sub nivelul UE, raportarea la puterea de cumpărare plasează România peste media europeană la costuri și preț final. În comparație cu Germania și Olanda, unde rețelele sunt dense și încărcarea mare, România pare să aibă costuri nominale mai mici, dar, raportat la puterea de cumpărare, prețurile la marfă pot fi cu până la 84% mai mari.
Față de Polonia, România are un preț nominal similar la energia electrică și tarife de distribuție mai mici, însă, din nou, povara reală este mai mare.
„Prețul marfă al energiei electrice fără taxe și tarife raportat la puterea de cumpărare plasează România pe locul 2 în UE, după Bulgaria. Structura pieței explică de ce marfa nu e ieftină. Piața românească a fost puternic influențată de volatilitatea regională, iar mecanismele de protecție au fost aplicate mai mult pe factura finală decât pe formarea prețului angro”, a detaliat Chisăliță.
Structura de producție a României, bazată pe hidro și nuclear, oferă costuri competitive, dar în perioadele cu hidraulicitate scăzută sau mentenanță la centralele nucleare, prețul marginal este dictat de tehnologii mai scumpe, precum cărbunele și gazul. Interconectările regionale transmit rapid șocurile externe, iar piețele vestice, precum Germania sau Olanda, beneficiază de volum mai mare, lichiditate superioară și mecanisme sofisticate de hedging. România are o piață mai mică și mai volatilă, ceea ce poate amplifica prețurile marginale.
În ceea ce privește tarifele de distribuție, acestea sunt influențate de infrastructura cu costuri fixe mari și de volumul distribuit per client, care este mic în România.
„România are un consum per capita mai mic decât economiile vestice, ceea ce înseamnă că aceleași costuri fixe se împart la mai puțini MWh. Există o zonă urbană densă, dar și o rețea rurală extinsă și dispersată. Zonele cu densitate scăzută necesită kilometri mulți de rețea și au puțini consumatori, ceea ce ridică costul pentru unitate distribuită”, a explicat Chisăliță.
Președintele AEI consideră că tariful de distribuție poate fi redus prin creșterea gradului de încărcare a rețelelor, electrificare inteligentă (pompe de căldură, vehicule electrice), racordări noi și reducerea sub-utilizării rețelelor. Aceste măsuri ar duce la pierderi mai mici pe rețea și investiții mai eficiente, iar digitalizarea ar reduce cheltuielile operaționale.
Analiza subliniază că tarifele de transport ale energiei electrice, raportate la puterea de cumpărare, plasează România tot pe primul loc în UE.
„În România există o rețea de transport întinsă pe o suprafață mare, cu variație de relief și zone de producție departe de centrele de consum. Costurile fixe sunt ridicate, iar dacă volumul de tranzit nu este foarte mare, costul unitar per MWh crește, iar eficiența economică scade. România nu are același volum de consum industrial ca economiile vestice, astfel infrastructura este împărțită la mai puțini MWh”, a precizat Chisăliță.
În ceea ce privește taxele pe energia electrică, Chisăliță susține că acestea pot fi scăzute prin politici fiscale țintite, iar pentru o scădere rapidă a prețului nominal este necesară o acțiune a Guvernului asupra tuturor componentelor care formează prețul energiei electrice: prețul marfă, taxe, eficiențe de rețea, pierderi și costuri de echilibrare. Eliminarea paradoxului „ieftin în euro, scump în PPP” presupune stimularea creșterii productivității investițiilor și a muncii, precum și creșterea veniturilor și salariilor.
Analiza AEI evidențiază astfel motivele pentru care, deși prețul nominal la energie electrică pare mai mic în România, povara reală asupra consumatorilor este cea mai mare din Uniunea Europeană.
@media ( min-width: 300px ){.newspack_global_ad.sidebar_article-2{min-height: 300px;}}@media ( min-width: 320px ){.newspack_global_ad.sidebar_article-2{min-height: 300px;}}@media ( min-width: 480px ){.newspack_global_ad.sidebar_article-2{min-height: 300px;}}@media ( min-width: 728px ){.newspack_global_ad.sidebar_article-2{min-height: 90px;}}