O promisiune care se întinde pe ani și nervi
Cine ar fi crezut că la aproape 2 ani de la inaugurarea celui mai spectaculos pod din România, Tulcea rămâne, practic, în afara rețelei naționale de transport? Da, podul de la Brăila e real, impunător și util… pentru cine are norocul să ajungă la el. Pentru tulceni, însă, mirajul infrastructurii moderne se oprește la Cataloi, acolo unde s-ar „înfige”, teoretic, un drum expres către civilizație. Doar că „s-ar înfige” e la timpul viitor, perfect incert.
Drumul expres Tulcea–Brăila, de circa 65 de kilometri, ar trebui să lege orașul de pe malul Dunării direct cu podul suspendat și, prin el, cu Autostrada Soarelui. Doar că acest proiect e, deocamdată, o epopee administrativă cu multe file, dar fără final. Studiul de fezabilitate și proiectul tehnic au fost contractate în… 2020. Da, acum cinci ani. Termen de finalizare? 2022. Realitate? Suntem în aprilie 2025 și autoritățile ne promit că documentația va fi gata, poate, în mai sau iunie.
Cronologia unei stagnări de lux
Timp în care, pe teren, nu s-a turnat niciun strop de asfalt. Doar hârtii, avize, aprobări și – evident – prelungiri. De la 24 de luni inițiale, s-a ajuns la aproape 45 de luni de amânări și explicații. Studiile geotehnice, traseul „complicat”, protecția mediului, evitarea satelor și a zonelor sensibile… toate au contribuit la o lentoare aproape poetică. În această dramă fără final, CNAIR pare mai degrabă un dramaturg indecis decât un dezvoltator de infrastructură.
În tot acest timp, s-au consumat resurse, s-au făcut „vizite pe teren” și s-au acordat declarații în care optimismul este invers proporțional cu viteza reală a lucrărilor. Practic, vorbim despre un proiect care, în loc să lege Tulcea de restul țării, leagă funcționarii de birourile lor.
Ce urmează? Un labirint birocratic cu promisiuni la fiecare colț
Autoritățile ne asigură că proiectul este „aproape” gata. Ce urmează? Avizarea indicatorilor tehnico-economici, poate până la finalul anului. Apoi, o licitație de tip design&build care, dacă nu va fi contestată (ce glumă bună!), ar putea duce la demararea lucrărilor în… 2026. Și, cu puțin noroc, drumul ar putea fi gata tot atunci. Subliniez: „cu puțin noroc”.
Realitatea este că, și în scenariul optimist, până în 2026 nu vom vedea nici măcar o macara ridicată pe traseul acestui drum. Iar dacă adăugăm și obișnuitele contestații și sincope în alocarea fondurilor, 2027 pare un an mai realist pentru începutul lucrărilor. Desigur, între timp, turismul din Deltă mai pierde câteva mii de vizitatori, iar economia locală rămâne izolată.
Drumul expres Tulcea–Constanța: între poligoane și poliloghie
Și drumul spre Constanța? Acolo, situația e și mai veselă: traseul nici măcar nu e stabilit, deși contractul pentru studiu a fost semnat în 2020. De vină? Ministerul Apărării, care abia în 2024 a clarificat unde sunt poligoanele militare. Ați citit bine: patru ani a durat ca să aflăm pe unde NU poate trece drumul.
Între timp, studiile continuă, iar termenul pentru predarea documentației a fost împins în septembrie 2025. Practic, avem două proiecte „strategice” care par să urmeze o singură strategie: tergiversarea. După patru ani, drumul Tulcea–Constanța e un desen pe hârtie, plimbat între instituții și colorat de fiecare autoritate în tonuri de „nu se poate încă”.
Impactul local: o regiune izolată cu potențial uriaș
Tulcea, cu Delta sa unică în Europa, rămâne izolată rutier – o insulă pe harta României moderne. Și nu pentru că nu s-ar putea, ci pentru că nu se vrea cu adevărat. Pentru că infrastructura nu e tratată ca o prioritate strategică, ci ca o povară administrativă.
Investițiile în aceste drumuri ar putea transforma județul într-un pol de atracție economică și turistică, dar pentru asta ar trebui, mai întâi, să existe drumuri. Nu promisiuni, nu avize, nu PowerPoint-uri, ci drumuri. Asfalt, semne de circulație, noduri rutiere – lucruri reale, nu simulacre.
Concluzie: un drum expres către ridicol
Drumul expres Tulcea–Brăila, piesă esențială pentru conectarea județului la rețeaua națională, a devenit un exemplu clasic de infrastructură românească în slow motion. Cinci ani pentru un studiu de fezabilitate și niciun centimetru de drum construit. Asta da performanță!
Iar până când Tulcea va fi, în sfârșit, conectată la restul țării, rămânem cu speranța, cu DN22 și cu ironia amară că, în România, chiar și un drum expres poate fi un drum… fără ieșire.