Dacă vei intra în Spitalul Județean peste 2-3 luni , vei putea crede că ai greșit țara. Totul va fi nou, lucios, tehnologizat. RMN, CT, mamograf digital, aparate de radiologie mobile, roboți de curățenie – o vitrină perfectă de modernitate. Un corp nou de clădire de 15.000 mp, cu 300 de paturi și un bloc operator ultramodern. Până la sfârșitul verii 2025, spitalul va fi, pe hârtie, ireproșabil. Doar că, între timp, realitatea lovește dur: NU ARE CINE SĂ-L OPEREZE.
Paradoxul sănătății la Tulcea
Autoritățile jubilează: investiții de peste 300 de milioane de lei, secții renovate, echipamente de top. Spitalul a fost dotat prin PNRR cu sisteme moderne de dezinfecție, purificatoare de aer pentru sălile de operație, aparatură de imagistică de ultimă generație. Compartimentul de endoscopie s-a dezvoltat spectaculos: se fac deja biopsii, montări de stenturi esofagiene, sonde gastrice pentru alimentație. Dar această euforie are un gust amar: spitalele nu salvează vieți prin pereți vopsiți și roboți, ci prin oameni. Iar la Tulcea, oamenii lipsesc.
Secții care se închid temporar, pacienți care zac pe liste de așteptare sau sunt trimiși în alt județ. De pildă, secția de pediatrie a funcționat luni de zile cu un singur medic. Când acesta a intrat în concediu, s-a închis secția. Nu e metaforă, ci realitate documentată.
„Vă dăm bani, vă dăm case, veniți!” – nimeni nu răspunde
Consiliul Județean a oferit probabil unul dintre cele mai complete pachete de stimulente din țară: două scări de bloc ridicate pentru medici, cu 60 de apartamente ANL, dintre care mai sunt doar trei sau patru libere. Pentru cei care preferă chiria în oraș, se decontează lunar până la 1.500 de lei. Medicii cardiologi primesc, lunar, un bonus echivalent cu două salarii minime brute. Și totuși, posturile rămân neocupate.
Din 84 de medici necesari, doar o parte sunt angajați. În cardiologie, din trei medici angajați, unul nu poate efectua gărzi. Specializările alergologie, diabetologie, medicina muncii și reumatologie? Goale.
„Avem nevoie disperată de medici de urgență, de ATI, neurologi, pediatri, neonatologi… lista e lungă”, spune managerul spitalului, Dr. Năstăsescu. A adăugat și un apel uman: „Este un loc unde poți începe sau încheia o carieră. Pentru cei care iubesc natura, Delta e o bijuterie.” Dar vocea lui pare că se izbește de un zid de tăcere și prejudecăți.
Izolarea ucide speranța
Tulcea rămâne, în ochii medicilor tineri, un colț frumos, dar izolat. Departe de centre universitare, fără oportunități academice, cu o viață socială modestă. Volumul de muncă este epuizant pentru personalul existent, iar lipsa colegilor nu face decât să alimenteze burnout-ul. E un cerc vicios: nu vin, pentru că nu sunt destui. Și nu sunt destui, pentru că nu vin.
În alte orașe, dotările moderne atrag medici. La Tulcea, ele devin aproape decor – o ironie dureroasă. Robotul care sterilizează sălile de operații nu poate salva vieți. RMN-ul de ultimă generație nu poate interpreta singur imagini. Mamograful digital nu oferă îmbrățișări liniștitoare pacientelor speriate.
Pacienții – victime colaterale ale statului român
Cei care suferă direct sunt tulcenii. În 2024, peste 24.000 de pacienți au fost internați. Dar mulți au fost trimiși la plimbare, diagnosticați superficial, reprogramați sau pur și simplu abandonați în așteptare.
Situația e cunoscută și la nivelul administrației locale. Administratorul public Dumitru Mergeani recunoaște: „Chiriile sunt mari, iar pentru cine vine singur, fără familie, e greu. Am încercat să compensăm cât am putut. Dar în lipsa unei strategii naționale, noi nu putem face mai mult.”
SOS Tulcea – nu doar un strigăt local, ci un simptom național
Tulcea nu este singurul județ cu astfel de probleme. Dar aici ruptura este scandaloasă: spitale moderne, fără oameni care să le facă să funcționeze. Primăria și Consiliul Județean au dat tot ce au avut. Acum mingea e în terenul Guvernului. Fără o strategie coerentă de repartizare, motivare și fidelizare a personalului medical, spitalele din orașele mici riscă să devină doar niște clădiri pustii, umbrite de durerea celor care nu-și permit să se trateze în altă parte.
Adevărul este că nu doar Tulcea are nevoie de medici. România are nevoie de o nouă viziune. Una în care sănătatea nu e doar o rubrică în buget și o conferință de presă, ci un drept fundamental tratat cu responsabilitate.
Până atunci, în Tulcea se mai aude încă o dată, cu oboseală, dar și cu revoltă:
„Avem tot ce ne trebuie, mai puțin medici.”