Centura Tulcei: planuri ambițioase, pași mărunți
De mai bine de două decenii, autoritățile tot promit un drum care să scoată orașul din blocajele infernale cauzate de traficul greu. În 2020, în sfârșit, proiectul a prins contur concret, fiind aleasă varianta optimă – V6 – cu o lungime de aproximativ 9 kilometri. Pe hârtie, drumul arată excelent: 2×2 benzi, noduri rutiere, viteză maximă de 100 km/h, spații moderne de servicii și măsuri ecologice.
Tot pe hârtie, execuția trebuia să înceapă în 2024. În realitate, licitația, care trebuia lansată cel târziu în primul trimestru din 2025, a fost deja împinsă spre mijlocul anului, din cauza unei avalanșe de proceduri birocratice. Printre cele mai grele obstacole: avizul de mediu și aprobarea arheologică de la Direcția Județeană pentru Cultură, care a impus săpături preventive întinse și complicate.
Trafic blocat, termene împinse, promisiuni reciclate
În timp ce autoritățile se declară „în grafic”, locuitorii Tulcei trăiesc un prezent frustrant: traficul e tot mai sufocant, în special pe străzile Barajului, Mahmudiei și Elizeului. Sezonul turistic agravează situația, iar deschiderea podului de la Brăila și intensificarea tranzitului din Ucraina transformă orașul într-un nod rutier blocat.
La începutul lui 2025, studiul de fezabilitate e aprobat, proiectul tehnic aproape finalizat, iar autorizația de construire e promisă până în iunie. CNAIR pregătește lansarea licitației. În scenariul ideal, șantierul ar putea fi deschis la finalul lui 2025 sau începutul lui 2026. Finalizarea? Cândva în 2027. Sau, după cum ne-am obișnuit, în 2028… dacă nu și mai târziu.
Provocările tehnice reale – de la solul mlăștinos până la relocarea utilităților – vin să completeze tabloul unei infrastructuri care pare să înainteze doar în PowerPoint-uri.
Șoseaua speranței, asfaltată cu intenții bune
Centura Tulcei e încă un șantier imaginar, dar semnele de viață încep să apară. Avem, în sfârșit, documentația încheiată, autorizația de construire la orizont și o promisiune de licitație care pare mai aproape de realitate decât în oricare din ultimii 20 de ani. Poate că nu e sprintul pe care îl așteptam, dar pașii – chiar mici – contează. Dacă în 2028 vom circula, în sfârșit, pe centura Tulcei, vom ști cu toții că răbdarea a fost la fel de esențială ca asfaltul.