Cu genunchiul bandajat și durerea ca partener de cursă, românul Sorin Andrici a rescris definiția curajului la Ultramaraton Festival Venice 2025. A alergat 199 de kilometri în 24 de ore, în condiții extreme, cu o accidentare prezentă din primul pas – și totuși a urcat pe podium, fluturând tricolorul României și aducând acasă o medalie de aur.
A fost locul 1 la categoria sa și locul 4 în clasamentul general, într-o competiție a limitelor fizice și mentale, unde fiecare pas e o decizie, fiecare oră e o bătălie. Iar Sorin le-a câștigat pe toate, nu doar prin forța corpului, ci mai ales prin puterea minții.
„Ultimele patru ore au fost sub ploaie rece… Corpul îmi striga că nu mai poate, mușchii cedau, articulațiile dureau… Dar aici a intervenit mentalul — cea mai puternică armă a mea”, a mărturisit el după cursă. „Pentru România. Pentru cei care cred în mine. Pentru toți cei care luptă, în felul lor, zi de zi.”
Alături de el, la fiecare kilometru, a fost soția sa, Veronica – sprijin neclintit, medic de urgență improvizat, antrenor emoțional. Ea i-a bandajat genunchiul, l-a încurajat, i-a spus „poți!” exact când avea nevoie. Iar el a putut.
Când a urcat pe podium, cu steagul României în mâini și lacrimi în ochi, Sorin Andrici nu a fost doar un atlet premiat. A fost un simbol al perseverenței, al dedicării totale și al visului dus până la capăt, chiar și atunci când totul părea imposibil.
Un nume pe care România îl va rosti cu mândrie: Sorin Andrici, campionul tulcean care a învins durerea și timpul – în alergare.