În sala în care experții Băncii Mondiale veniseră să asculte prioritățile de dezvoltare ale comunităților din nordul Dobrogei, discuția a alunecat rapid de la strategii și planuri pe termen lung la o radiografie brutală a prezentului. Primari care până nu demult vorbeau despre investiții, extinderi de rețele și proiecte europene au ajuns să vorbească despre datorii, licitații fără participanți și comunități care își pierd, an după an, cea mai importantă resursă: oamenii.
La Babadag, în cadrul consultărilor organizate pentru actualizarea Strategiei Integrate de Dezvoltare Durabilă a teritoriului ITI Delta Dunării 2040, mesajul transmis către reprezentanții Băncii Mondiale a fost unul apăsător: fără schimbări rapide și fără mecanisme de finanțare care să funcționeze în realitate, multe localități riscă să intre într-o spirală din care va fi tot mai greu să iasă.
„Ne întreabă de ce nu accesăm fonduri. Păi cu ce să le facem?”
Primul care a spart gheața a fost primarul Babadagului, Georgian Caraman. Și nu cu formule diplomatice.
În timp ce pe hârtie miliarde de euro așteaptă să fie absorbite prin programele europene, în teren lucrurile arată cu totul diferit. Contracte semnate, proceduri interminabile, constructori care așteaptă luni întregi să fie plătiți și administrații locale care nu mai au de unde să scoată bani pentru cofinanțări.
Imaginea descrisă de edil seamănă mai degrabă cu o economie blocată în nisipuri mișcătoare.
De la semnarea unui proiect până la primul utilaj intrat pe șantier poate trece mai bine de un an. Între timp, prețurile cresc, devizele devin inutile, iar diferențele de cost cad în sarcina primăriilor.
„Firmele de construcții nu mai vin la licitații. Avem constructori care lucrează de anul trecut și nu au primit nici acum banii. Primăriile nu mai au venituri, băncile cer dobânzi uriașe, iar noi trebuie să alegem între dezvoltare și îndatorarea comunităților pentru zeci de ani”, a avertizat primarul.
În sală nu au existat prea multe contradicții. Dimpotrivă.
Primarul comunei Mihai Bravu, Tănase Răducanu, a completat tabloul cu exemple la fel de grăitoare. Proiecte pentru gaze, canalizare și școli există. Sunt pregătite, licitate și așteaptă doar unda verde. Numai că startul întârzie la nesfârșit.
Comuna care spune că a fost „condamnată la subdezvoltare”
Dacă la Babadag și Mihai Bravu problema principală este blocajul financiar, la Slava Cercheză necazurile au o altă față.
Așezată într-un decor natural spectaculos, comuna se confruntă cu ceea ce autoritățile locale numesc o contradicție greu de acceptat. Fiind inclusă integral în aria Natura 2000, localitatea se lovește de restricții care fac aproape imposibilă atragerea unor investiții importante.
În timp ce alte comunități din apropiere încasează venituri consistente din proiecte energetice, Slava Cercheză privește de pe margine.
Primarul Valentin Sereev a explicat că localitatea nu poate valorifica oportunități precum parcurile eoliene sau fotovoltaice, deși acestea ar putea schimba radical situația bugetului local.
În schimb, autoritățile cer un tratament compensatoriu: dacă dezvoltarea industrială este limitată, atunci finanțările pentru turism, pensiuni și valorificarea patrimoniului natural ar trebui să vină cu prioritate.
Iar exemple există. Cetatea Ibida, unul dintre cele mai importante situri arheologice din Dobrogea, continuă să fie un gigant adormit, cunoscut mai ales specialiștilor decât turiștilor.
Satele în care moartea câștigă detașat lupta cu nașterile
Poate că niciun moment al întâlnirii nu a fost mai apăsător decât cel în care discuția a ajuns la demografie.
Cifrele prezentate de reprezentanții comunităților au tăiat orice urmă de optimism.
În Slava Cercheză se înregistrează anual între 50 și 60 de decese și, în cel mai bun caz, una sau două nașteri.
Este genul de statistică ce nu mai vorbește despre dezvoltare, ci despre supraviețuire.
Tinerii pleacă. Unii la Constanța, alții la București, mulți peste hotare. În urmă rămân case închise, școli cu tot mai puțini elevi și o populație care îmbătrânește într-un ritm alarmant.
Din acest motiv, primarii au insistat asupra necesității unor școli profesionale adaptate economiei locale. Agricultura are nevoie de mecanici, tractoriști și specialiști în zootehnie, însă forța de muncă dispare mai repede decât poate fi înlocuită.
La fel de necesare sunt locuințele sociale, centrele de zi și serviciile pentru vârstnici, devenite o prioritate într-o regiune în care generațiile tinere sunt tot mai puține.
Baia visează mare: drumuri noi, agricultură puternică și legătura cu Razelmul
Într-un peisaj dominat de probleme, comuna Baia a venit și cu o listă consistentă de oportunități.
Considerată unul dintre motoarele economice ale nordului Dobrogei, localitatea vrea să își consolideze rolul prin investiții care să lege agricultura de turism și infrastructura de dezvoltare.
Printre proiectele propuse se numără o variantă de ocolire pentru traficul greu, modernizarea drumurilor agricole și turistice, dar și transformarea accesului către Lacul Razelm într-un coridor economic și turistic capabil să conecteze zona cu Gura Portiței și litoralul Mării Negre.
În paralel, fermierii cer granturi mai consistente pentru depozite și utilaje, astfel încât recoltele să nu mai fie vândute direct din câmp, la prețuri dictate de intermediari.
Miza uriașă a următorilor ani
La finalul consultărilor, președintele ADI ITI Delta Dunării, Ilie Petre, a promis că toate problemele și propunerile culese din teritoriu vor fi incluse în viitoarele linii de finanțare negociate cu Guvernul României și Comisia Europeană.
Dincolo de strategiile care vor fi scrise în următoarele luni, întâlnirea de la Babadag a lăsat în urmă o concluzie simplă și greu de ignorat.
În nordul Dobrogei nu mai este vorba doar despre proiecte, fonduri sau statistici. Este vorba despre comunități care încearcă să rămână vii într-o perioadă în care birocrația, lipsa banilor și exodul populației se transformă, încet-încet, într-un adversar mai puternic decât orice criză economică.
