de prof. Mihai Tiuliumeanu
Rezultatele testelor PISA nu sunt o surpriză decât pentru cei care se prefac surprinși.
Din anul 2006, de când România participă cu regularitate la aceste evaluări, rezultatele sunt slabe și foarte slabe. Nu atât prăbușirea ar trebui să ne îngrijoreze astăzi, cât extraordinara noastră capacitate de a rămâne, după două decenii, în aceeași zonă a mediocrității.
Eșecul PISA nu este eșecul elevilor.
Nu elevul de cincisprezece ani a scris programa. Nu el a construit sistemul de evaluare. Nu el a decis cum sunt pregătiți profesorii, ce trebuie să conțină manualele, cum trebuie puse în practctică cunoștințele învățate de-a valma.
Elevul nu poate reforma sistemul în care a fost pus să învețe.
După douăzeci de ani de rezultate slabe, este indecent să mai arătăm cu degetul spre copii. Ei sunt produsul școlii pe care noi, adulții, am construit-o pentru ei.
Eșecul PISA este eșecul sistemului.
Al acestui monstru inert, birocratic, autoreferențial, incapabil să evolueze, dar perfect capabil să producă „reforme”, strategii, comisii, metodologii și generații de copii asupra cărora să constate, periodic, că sunt „analfabeți funcțional”.
Și, inevitabil, al celor care l-au condus.
De la Marga și Miclea până la Dimian, impresia este aceea a unei evoluții în sens invers, de la Homo sapiens înapoi la Dryopithecus. Dar miniștrii vin și pleacă. Unii sunt politruci inepți, alții pur și simplu accidente administrative. Sistemul rămâne.
Rămân secretarii de stat, secretarii generali, directorii generali, direcțiile ministerului, experții, consilierii, ISJ-urile și întregul aparat administrativ care pregătește, aplică, interpretează și evaluează politicile educaționale.
Sorin Ion este un exemplu aproape didactic. A fost numit secretar de stat în Ministerul Educației în noiembrie 2020, în mandatul Monicăi Anisie. A traversat apoi mandatele lui Sorin Cîmpeanu, Ligia Deca, Daniel David și Mihai Dimian, ocupându-se tocmai de învățământul preuniversitar.
Remediale, spune dl. Ministru.
Să remediem ce, mai exact?
PISA nu este un extemporal la care copilul n-a învățat lecția despre fotosinteză și poate fi chemat marți după-amiază să o recupereze. PISA nu măsoară simpla reproducere a unor cunoștințe. Evaluează în ce măsură elevul poate folosi ceea ce știe pentru a înțelege, interpreta, raționa și rezolva probleme.
Cu alte cuvinte, PISA evaluează nu ce știe, ci ce elevul poate face cu ceea ce știe.
Iar asemenea competențe nu se „remediază” în câteva ore puse într-un tabel. Ele se construiesc în anii de școală. Prin lectură, exercițiul gândirii, curiozitate, profesori buni și o școală care îl învață pe copil să judece, nu doar să reproducă.
Nu poți face ore remediale pentru golurile unei întregi culturi școlare.
PISA nu dă nota elevilor României. Dă nota sistemului românesc de educație.
Iar acesta este, de peste 20 de ani, corigent!