„Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase,
Astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu.
Răstignitu-m-am ieri, împreună cu Tine,
Însuți împreună mă preaslăvește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta.”
Strofa provine din Canonul Învierii, scris de Sfântul Ioan Damaschin, cântat la Utrenia din noaptea de Paști. Este glasul sufletului care participă nu doar simbolic, ci real, tainic, la moartea și învierea lui Hristos.
Învierea nu este doar comemorarea unui miracol istoric, ci începutul unei vieți noi – o ieșire din întuneric, din egoism, din moartea interioară. Hristos nu a înviat doar pentru El, ci ca să tragă întreaga omenire afară din mormânt. Cine moare cu El, trăiește altfel: iertat, eliberat, îndumnezeit.
Hristos a înviat!