Primarul Dumitru Pocora și Consiliul Local Pardina au mutat la Curtea de Apel Constanța disputa pentru 732,823 hectare de pășune revendicate pentru închiriere de Asociația Crescătorilor de Bovine și Ovine „Danubius”. Dosarul nr. 170/88/2026 a fost înregistrat în recurs pe 18 august, după ce Tribunalul Tulcea a obligat administrația locală să soluționeze cererea crescătorilor.
Dar războiul de la Pardina nu a început în 2026 și nici cu acest dosar. În arhive, conflictul dintre primar și o parte dintre crescătorii de animale poate fi urmărit de cel puțin opt ani. A început cu vaci intrate în culturi și animale duse în oborul comunal. A continuat cu reclamații, amenzi, subvenții APIA, contracte de pășunat, demolări și hotărâri de Consiliu Local. Acum se judecă pe mai multe fronturi.
De la vacile duse în obor la procesele pentru sute de hectare
În august 2018, Radio România Constanța relata unul dintre primele episoade publice ale conflictului. Aproximativ 100 de bovine fuseseră adunate și duse în oborul comunei. Primarul Dumitru Pocora susținea că animalele fuseseră găsite pe terenurile cultivate ale localnicilor și că măsura urmărea identificarea proprietarilor și recuperarea pagubelor. Unul dintre crescători contesta însă sumele cerute și condițiile în care erau ținute animalele.
Scandalul nu s-a stins. În 2024, după noi reclamații privind animale lăsate nesupravegheate și pagube în culturi, doi crescători au primit amenzi de câte 500 de lei. Pocora vorbea atunci foarte dur despre cei care își lăsau vitele pe terenurile altora.
În primăvara lui 2025, conflictul a trecut într-o zonă mult mai sensibilă: documentele necesare pentru subvențiile APIA. O altă organizație, Asociația Crescătorilor de Animale „Pardina”, care nu trebuie confundată cu „Danubius”, l-a acuzat pe primar că refuză să semneze un centralizator pentru suprafețele de pășune. Crescătorii vorbeau despre 13 fermieri și peste 630 de hectare. Pocora a confirmat că nu semnase documentul, dar a respins acuzațiile politice și a susținut că existau probleme privind respectarea amenajamentului pastoral și locurile unde erau efectiv ținute animalele.
De aici, disputa a început să producă dosare pe bandă.
Contractul de 732 de hectare care a aprins fitilul
Asociația „Danubius”, formată din 12 crescători locali, avea din 2010 contractul de arendare pentru 732,823 hectare din proprietatea privată a comunei. Contractul urma să expire la 29 noiembrie 2025.
Cu patru luni înainte, pe 31 iulie 2025, asociația a înregistrat la Primăria Pardina cererea nr. 2706, prin care solicita închirierea prin atribuire directă a pășunii, invocând prevederile OUG 34/2013 și faptul că membrii săi sunt crescători locali cu animale înscrise în registrele oficiale.
Aici este punctul de la care pornește procesul aflat acum la Curtea de Apel: cererea nu a primit răspuns.
Între timp, administrația locală a mers pe altă direcție. În februarie 2026, Consiliul Local a aprobat proceduri privind atribuirea directă a unor suprafețe mult mai mari de pășune, de 1.152,8117 hectare, respectiv 289,2291 hectare. „Danubius” a atacat și aceste hotărâri. Tribunalul Tulcea le-a suspendat în aprilie, iar Primăria și Consiliul Local au declarat recurs. Este un alt dosar, dar aceeași luptă pentru modul în care se împart pășunile Pardinei.
Primarul: „Nu poți să primești tu 770 de hectare și altul nimic”
Poziția lui Dumitru Pocora a fost exprimată fără prea multe menajamente într-un alt episod documentat de Ora de Tulcea, la ședința Consiliului Local din 31 iulie 2026.
„Sunt primar pentru tot satul. Nu poți să primești tu 770 de hectare și altul să nu aibă nimic”, spunea Pocora, susținând că în comună există crescători cu zeci de bovine care nu beneficiază de suprafețe suficiente. Afirmațiile sale privind efectivele de animale, suprafețele folosite de diferiți crescători și subvențiile încasate nu au putut fi atunci verificate integral de redacție.
Aceeași ședință s-a transformat într-un scandal în jurul unor proiecte privind demolarea construcțiilor ridicate pe pășunea comunală, proiecte care vizau mai mulți crescători. Ședința a fost suspendată, iar proiectele controversate au fost retrase.
Separat, alți șapte crescători obținuseră în instanță suspendarea unor hotărâri din noiembrie 2025 prin care Consiliul Local decisese încetarea unor contracte vechi pentru terenurile pe care aceștia aveau microferme. Contractele fuseseră încheiate pentru perioade foarte lungi, unele de 49 de ani. Și acolo Primăria și Consiliul Local au atacat soluția Tribunalului.
Ar fi însă greșit să punem toate dosarele într-un singur sac. „Danubius”, Asociația „Pardina”, familia Calistrat și crescătorii care au contestat pierderea terenurilor pentru microferme nu sunt aceeași parte și nu au aceleași contracte. Procesele lor se întâlnesc însă în același punct: cine folosește terenurile comunei, în ce condiții și după ce reguli sunt împărțite pășunile.
Ce a decis, de fapt, Tribunalul Tulcea
Aici trebuie făcută o precizare importantă. Tribunalul Tulcea nu a dat cele 732 de hectare Asociației „Danubius”.
Prin Hotărârea nr. 938 din 10 iulie 2026, instanța a constatat că administrația nu putea lăsa fără răspuns cererea înregistrată de crescători și a obligat primarul să pornească procedura de soluționare, iar Consiliul Local să adopte o hotărâre asupra solicitării, cu respectarea legii. Instanța a reținut, în hotărârea de fond, existența unui „refuz nejustificat” și a unui „exces de putere”. Primarul și Consiliul Local au fost obligați și la plata a 4.050 de lei cheltuieli de judecată.
Cu alte cuvinte, judecătorul nu a pus pășunea în mâna fermierilor. A spus Primăriei că trebuie să răspundă.
Primarul și Consiliul Local au atacat hotărârea, iar dosarul se află acum la Curtea de Apel Constanța. La data documentării nu fusese anunțat primul termen. Soluția din recurs va fi definitivă.
Dincolo de toate acuzațiile aruncate în ultimii ani, dosarul ajuns acum la Constanța are o întrebare mult mai simplă: poate o administrație să lase nesoluționată o cerere înregistrată atunci când nu îi convine solicitarea?
Pentru cele 732 de hectare, răspunsul definitiv îl va da Curtea de Apel. Pentru conflictul din Pardina, însă, o sentință nu va fi suficientă. Acolo războiul pentru pășune este deja mai vechi decât multe dintre dosarele care au ajuns pe masa judecătorilor.
