Elevii acuză lipsa de transparență la olimpiadele școlare și cer reforme. Un profesor propune o dezbatere despre sensul acestor competiții.

Olimpiadele școlare au ajuns în centrul unei dezbateri naționale după ce Consiliul Național al Elevilor a cerut Ministerului Educației să intervină cu reforme urgente, în urma unor sesizări privind lipsa de transparență și proceduri neclare de evaluare.

Potrivit adevarul.ro, discuțiile au pornit de la nemulțumirile exprimate după Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane, desfășurată la Iași.

După desfășurarea Olimpiadei Naționale de Științe Socio-Umane la Iași, mai mulți elevi și profesori au reclamat nereguli în procesul de evaluare, lipsa unor explicații clare pentru punctaje și dificultăți în exercitarea dreptului la contestație. Din aproape 400 de participanți la toate disciplinele (Economie, Sociologie, Filosofie, Psihologie, Educație Socială, Logică), 89 au depus contestații, însă doar una a fost admisă, la disciplina Sociologie.

Elevii au relatat și experiențe tensionate în timpul probei, inclusiv atitudini nepotrivite ale unor membri ai comisiei de evaluare. Un profesor i-ar fi spus unui elev: „Citește-ți încă o dată lucrarea să vezi ce aberații ai scris”, deși acesta a obținut ulterior nota 9,20 și mențiune pe țară, potrivit Edupedu, citat de adevarul.ro.

Regulamentul a fost interpretat diferit de profesorii supraveghetori, mai ales la disciplina Educație Socială, unde nu era clar dacă ambii membri ai echipei pot scrie pe lucrare. Astfel, în unele săli s-a permis ca ambii elevi să scrie, în altele doar unul, ceea ce a dus la rezultate inegale. Elevii cu lucrări mai lungi au obținut punctaje mai mari. După olimpiadă, mai multe plângeri au fost trimise Ministerului Educației.

Consiliul Național al Elevilor a transmis un comunicat în care critică dur modul de organizare a olimpiadelor școlare, susținând că „olimpiadele riscă să pedepsească exact elevii pe care pretind că îi celebrează”. Reprezentanții elevilor afirmă că, în loc să fie spații ale meritocrației și competiției oneste, olimpiadele sunt marcate de reguli neclare, proceduri de contestație discutabile și atitudini nepotrivite din partea organizatorilor.

„Când elevii ajung să se întrebe nu unde au greșit, ci după ce reguli sunt evaluați, este clar că avem de-a face cu o problemă care ține de întregul sistem”, au transmis reprezentanții elevilor. Aceștia subliniază că standardele ridicate sunt cerute doar elevilor, în timp ce organizatorii și evaluatorii beneficiază de ambiguitate și lipsă de explicații.

Consiliul Național al Elevilor solicită Ministerului Educației să nu rămână „în rolul de spectator” și propune mai multe măsuri pentru restabilirea încrederii în sistemul olimpiadelor:

Publicarea din timp a calendarului și regulamentelor specifice pentru fiecare disciplină, pentru a asigura predictibilitate.
Transparentizarea componenței comisiilor centrale și stabilirea unor criterii clare de selecție, bazate pe competență, integritate și imparțialitate.
Asigurarea posibilității ca elevii să vizualizeze lucrarea și borderoul de evaluare înainte de depunerea contestației, pentru ca dreptul la contestație să fie exercitat informat.
Afișarea completă a rezultatelor înainte de expirarea termenului pentru contestații, pentru ca elevii să poată lua decizii în cunoștință de cauză.
Interzicerea și sancționarea fermă a limbajului jignitor, umilitor sau intimidant la adresa elevilor, indiferent de funcția sau prestigiul persoanei care îl manifestă.

„Acolo unde regulile devin neclare, iar respectul față de elev dispare, excelența riscă să rămână doar un alt cuvânt frumos din discursurile oficiale”, au mai transmis reprezentanții elevilor.

Un profesor de Științe Sociale, Doru Căstăian, a adus în discuție, într-o postare publică, necesitatea unei reflecții mai profunde asupra scopului olimpiadelor școlare. El consideră că, istoric, olimpiadele au fost concepute pentru a selecta cei mai buni dintre cei buni, inspirându-se din tradiția antică a excelenței. Totuși, Căstăian atrage atenția că performanța tehnică are sens doar dacă provine dintr-un ideal cultural și educațional, iar eforturile mari trebuie să fie făcute în numele unor valori autentice.

„Eforturile supraumane și autodepășirea nu se varsă în nimic mai larg pentru că nu au în ce să se verse. Exemplele inspiraționale nu irigă nimic sistemic pentru că sistemul este adesea un deșert axiologic. Ceea ce ar putea fi muncă inspiratoare devine proces mecanic, orb, kafkian. Și, când se întâmplă asta, olimpiadele devin ceva distopic”, a scris Doru Căstăian.

El a mai subliniat că există o ruptură structurală între performanța de vârf și restul sistemului educațional, iar excelența măsurată doar în premii se face adesea în detrimentul caracterului și al relațiilor firești. „Premiile se iau prin ignorarea masivă a celor mulți, prin marginalizarea lor tehnică și valorică, prin ruperea brutală a olimpicului de logica internă a sistemului. Cu marginalii absoluți ai sistemului lucrurile stau și mai rău”, a adăugat profesorul.

Căstăian a precizat că a cunoscut elevi și profesori de excepție implicați în olimpiade, dar, la nivel sistemic, aceste competiții alimentează o stare de fapt care validează o „încremenire opacă”, iar succesele devin autoreferențiale. El propune ca subiectul să fie pus pe agenda publică și să fie inițiată o dezbatere serioasă despre rolul și funcția acestor concursuri, precum și despre costurile pedagogice și morale ale definirii excelenței exclusiv prin astfel de competiții. Un prim pas ar fi, în opinia sa, prezentarea unor scuze publice pentru ce s-a întâmplat la Iași și recorectarea urgentă a tezelor după criterii transparente și valide științific.