Apele politice tulcene, altminteri liniștite ca o baltă fără pește în post, au început să bolborosească discret, dar constant, după ultimele frământări de la centru. Iar când spunem „discret”, ne referim, desigur, la acele șoapte bine proiectate, venite pe filieră liberală.
Sursele noastre ,mai liberale decât ale lor, altele decât cele care ne-au relatat episodul aproape monden de la Zaitoone- București, unde s-a discutat soarta țării între două feluri de hummus și o ceafă de porc în sos libanez, – au revenit cu noi „detalii de culise”. Și nu orice detalii, ci unele cu adevărat incitante: cine va fi viitorul prefect?
Pentru că, să nu uităm, politica are pașii ei. Întâi pașii mari – gen demisii de miniștri PSD, care au început deja să cadă ca frunzele toamna, pe fondul tensiunilor guvernamentale și al calculelor pentru o eventuală moțiune de cenzură. Apoi vin pașii mici, pașii piticului cum s-ar zice,– acele repoziționări locale, discrete, dar esențiale. Printre ele, și inevitabila schimbare de prefect.
Dan Munteanu
Actualul prefect, Dan Munteanu, ar putea, în funcție de cum bate vântul politic de la București, să fie fie demis, fie să facă elegant un pas înapoi, la comandă, integrându-se, cum altfel, în acea „unitate de monolit ușor coclit” a PSD.
În acest context, postul devine liber. Și, cum e tradiția, mingea ajunge în terenul liberalilor (cu o posibilă atingere de USR, dar să nu exagerăm cu optimismul și atingerile lascive).
Eugen Terente
Primul nume care apare, firesc, este Eugen Terente. După eforturile considerabile depuse pentru a ajunge subprefect, ar fi aproape nedrept să nu viseze și la prefectură. Omul, pragmatic, își vede CV-ul ca pe o clădire în construcție: dacă tot ai fundația , de ce să nu pui și etajul?
Dar, cum bine știm, în politică nu visează cine vrea, ci cine e visat de cine trebuie. Iar „tăticii” deciziei sunt, fără doar și poate, liberalii grei, în frunte cu Ilie Ștefan, acest Horia Teodorescu al acestor zile, fie-i numele rostit cu respect în toate ședințele de partid
Gudu Michael
Ei bine, aici apare surpriza: preferatul lui Ilie Ștefan ar fi nimeni altul decât Gudu Michael (Maicăl sau Mișel, pentru cunoscătorii de nuanțe franțuzești). Un personaj care, spun sursele, bifează câteva criterii esențiale: are timp, nu are bani de dat și posedă o meserie liberală – ceea ce, în vremurile astea, sună aproape exotic.
Gudu pare, așadar, în pole position. Un fel de „hopa-Mitică” al politicii locale, care cade în picioare indiferent de direcția în care e împins.
George Șișcu
Dar povestea nu ar fi completă fără o ușoară tensiune internă. Pentru că, în paralel, un grup de primari liberali, destul de numeros – întâlnindu-se probabil la fel de discret ca la Zaitoone, dar poate cu meniuri mai tradiționale – ar avea o altă preferință: George Șișcu.
Un personaj interesant, ușor renegat, greu de rumegat, cu aer de dandy politic. Primarii l-ar vrea prefect, poate și pentru că pare „de-al lor”. Numai că, vorba aceea, una e să fii frate cu codrul Babadagului și alta e să fii în grațiile celui care semnează despădurirea.
Iar aici intervine din nou realitatea: dacă Ilie Bolojan devine reperul de forță la nivel național, iar Ilie Ștefan s-a aliniat vizibil în spatele lui, atunci e clar cine joacă rolul decisiv în această ecuație locală. Adică cine decide, de fapt, cine urcă și cine coboară.
****
Așa că, trăgând linie și adunând zvonurile, scenariul cel mai „rotund” rămâne cel în care Gudu Michael prinde funcția. Și, sincer vorbind, ar fi o alegere aproape poetică: omul potrivit, la momentul potrivit, cu efort minim și randament maxim – exact genul de eficiență pe care politica românească o apreciază în tăcere, dar o practică zgomotos.
Până atunci, liberalii tulceni continuă să joace acest teatru fin al preferințelor, în timp ce, la nivel național, piesa mare – cu demisii, repoziționări și calcule de putere – își urmează cursul.
Iar noi, ca niște spectatori atenți, nu putem decât să așteptăm următorul act. Cu sau fără ceafa de porc în sos libanez.
