În vara lui 2024, un băiețel de trei ani a murit într-o piscină din Dunavățu de Jos. În vara lui 2026, pe 15 august, Adelina Nițu, opt ani, a murit într-o piscină din Mineri, la câțiva kilometri de Tulcea.
Două vacanțe. Două piscine din același județ. Doi copii care nu s-au mai întors acasă.
Între cele două tragedii, statul român a avut aproape doi ani să lămurească o întrebare care, pusă după moartea primului copil, părea elementară: cine trebuie să stea cu ochii pe oamenii din apă și când este obligatoriu salvamarul la piscina unui hotel sau a unei pensiuni?
Avocatul Poporului a cercetat problema. A descoperit că instituțiile statului interpretează diferit aceeași legislație. Ministerul Sănătății a recunoscut oficial, în 2025, existența unor „neclarități legislative și a unor practici neunitare la nivel național” și a anunțat un grup de lucru pentru modificarea regulilor.
Apoi a venit 15 august 2026.
Adelina a mers împreună cu familia la Pensiunea Lebăda, din Mineri. Avea opt ani, terminase clasa I la Liceul Tehnologic „Henri Coandă” din Tulcea și urma să intre în clasa a II-a. Își dorise să facă baie. Familia nu ajunsese la mare și a ales piscina de lângă oraș.
Fetița nu știa să înoate, potrivit informațiilor obținute de Ora de Tulcea. S-a urcat pe toboganul acvatic, a ajuns în bazin și s-a scufundat. Momentul în care a rămas sub apă nu ar fi fost observat imediat. Când a fost scoasă și a sosit echipajul medical, nu mai putea fi salvată. Polițiștii au deschis dosar penal pentru ucidere din culpă.
La piscină nu exista salvamar în momentul tragediei, potrivit informațiilor obținute de Ora de Tulcea.
Cinci zile mai târziu, pe 20 august, Pensiunea Lebăda căuta unul. Un anunț de angajare pentru salvamar a fost publicat după moartea fetiței.
Coincidența de calendar este crudă. Salvamarul este căutat acum. Pentru Adelina, postul a apărut prea târziu.
Cu doi ani înainte, un alt copil murise într-o piscină din Delta Dunării
22 iulie 2024. Dunavățu de Jos.
O familie din Roman venise în vacanță în Delta Dunării. Băiețelul lor avea trei ani. În jurul orei 18.00, copilul se afla în zona piscinei pensiunii. Din relatările publicate atunci rezultă că era într-un colac, inițial în bazinul destinat celor mici, și că, într-un moment în care adulții nu l-au mai urmărit, a ajuns în zona adâncă.
Camerele de supraveghere au surprins o parte a tragediei. Potrivit relatării Pro TV, copilul a rămas sub apă aproximativ un minut până când cei din jur au observat ce se întâmplă. Mama lui, în vârstă de 33 de ani, a sunat la 112. Ambulanța a venit de la Tulcea, iar din Constanța a fost trimis elicopterul SMURD. Medicii au încercat aproximativ o oră și jumătate să-l resusciteze. Nu au reușit.
Comunicatul IPJ Tulcea consemna că băiețelul „ar fi intrat în apă nesupravegheat pentru o scurtă perioadă”, fiind scos inconștient. Și atunci a fost deschis dosar penal pentru ucidere din culpă.
Tragedia nu a dispărut însă odată cu știrea.
Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu și a deschis dosarul nr. 24139/2024. A cerut explicații Primăriei Murighiol, Protecției Consumatorilor Tulcea, Gărzii de Mediu și IPJ, apoi a extins verificările la toate direcțiile de sănătate publică din țară. Instituția a constatat că piscina de la Dunavățu de Jos avea autorizațiile necesare de construire și funcționare. Problema găsită era alta și mult mai mare: legislația privind salvamarii era neclară și fusese aplicată diferit de operatori și chiar de instituțiile însărcinate să controleze.
Cu alte cuvinte, nu era vorba despre o pensiune rătăcită undeva prin Deltă care nu înțelesese legea. Statul însuși nu reușea să se pună de acord asupra ei.
Unele DSP-uri considerau că obligațiile HG 1136/2007 nu se aplică piscinelor hotelurilor și pensiunilor și că este suficient un „responsabil de piscină”. Altele verificau existența unui post de salvare acvatică și de prim ajutor. În alte județe, inspectorii constatau că salvamarul lipsește, dar spuneau că nu au instrumentul legal suficient de limpede pentru a sancționa.
Așa s-a ajuns la paradoxul românesc: aceeași piscină putea avea, în practică, alte obligații dacă o mutai câteva județe mai încolo.
Ministerul a spus că repară legea. Un an și jumătate mai târziu, Adelina a murit
Pe 12 februarie 2025, Avocatul Poporului i-a trimis ministrului Sănătății de atunci, Alexandru Rafila, Recomandarea nr. 13/2025. Instituția cerea modificarea HG 1136/2007 astfel încât să fie clarificată obligația înființării posturilor de salvamar pentru operatorii care administrează piscine și ștranduri. La fel de important, trebuia stabilit cine controlează și cine sancționează.
Ministerul Sănătății a admis problema. A constatat oficial existența „unor neclarități legislative și a unor practici neunitare la nivel național” și, pe 26 februarie 2025, a cerut Ministerului Economiei să desemneze oameni pentru un grup de lucru interministerial.
Misiunea grupului suna impecabil pe hârtie: clarificarea obligațiilor operatorilor, eliminarea interpretărilor divergente și modificarea legislației pentru prevenirea unor tragedii similare. La momentul răspunsului transmis Avocatului Poporului, Ministerul Sănătății încă aștepta nominalizările celuilalt minister.
De aici, urma grupului de lucru devine greu de urmărit public.
Până la 23 august 2026, nu am identificat în documentele publice o modificare a HG 1136/2007 care să fi introdus clar și distinct piscinele hotelurilor și pensiunilor într-un regim uniform privind serviciile de salvare acvatică. Nu am putut confirma dacă între timp există un proiect nepublicat sau în ce sertar administrativ a ajuns grupul de lucru.
Putem confirma însă că, pe 15 august 2026, Adelina Nițu a murit.
Și mai există un detaliu care merită atenția anchetatorilor.
Pensiunea Lebăda își prezintă chiar ea zona de piscine și tobogane drept „Aqua Park Lebăda”. Site-ul complexului anunță acces pentru public, cu tarif de 70 de lei pe zi, piscine pentru adulți și copii, tobogane și o adâncime maximă de 1,70 metri. Regulamentul publicat acolo spune că minorii nu au voie neînsoțiți de un adult.
Denumirea comercială „Aqua Park” nu dovedește automat că zona este autorizată juridic drept parc acvatic. Asta trebuie stabilit din acte.
Dar întrebarea este importantă deoarece HG 1136/2007 enumeră expres parcurile acvatice între facilitățile pentru care sunt prevăzute servicii de salvare acvatică și posturi de prim ajutor. Tocmai de aceea ancheta ar trebui să lămurească nu doar dacă exista salvamar, ci și cum era autorizată și clasificată juridic zona de agrement de la Lebăda și ce obligații îi reveneau operatorului.
La două zile după moartea Adelinei, World Vision România a readus problema pe masa Ministerului Sănătății. Organizația cere reguli identice pentru toate piscinele accesibile publicului și obligații clare privind supravegherea, salvarea acvatică și protecția copiilor.
„Nu solicităm un cadru legislativ mai complicat, ci unul mai clar și mai eficient”, spune Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.
Nimic din toate acestea nu stabilește cine este vinovat pentru moartea Adelinei. Asta trebuie să spună ancheta penală. Tot procurorii și polițiștii trebuie să stabilească exact succesiunea faptelor, obligațiile celor implicați și dacă existența unui salvamar calificat ar fi putut schimba deznodământul.
Dar există o răspundere care nu are nevoie de verdictul unei instanțe pentru a fi discutată public.
În 2024 a murit un copil de trei ani într-o piscină din Dunavățu de Jos. Statul a verificat și a descoperit că legea salvamarilor este aplicată neunitar. În 2025, Ministerul Sănătății a recunoscut problema și a pornit procedura pentru schimbarea regulilor.
În august 2026, Adelina Nițu, opt ani, a murit într-o altă piscină din același județ.
La Lebăda nu era salvamar.Acum se caută unul.
Iar statul nu mai poate spune că nu știa că există o problemă.
