Filmul Good Fortune (2025) ilustrează realitatea economică din Statele Unite prin personajul îngerului Gabriel, interpretat de Keanu Reeves, care ajunge să spele vase într-un fast food. Când primește fluturașul de salariu, după deducerea taxelor locale, federale și a asigurărilor sociale, constată că îi rămâne foarte puțin. Îl întreabă pe Felipe, colegul căruia i-a luat locul, cum reușește să trăiască cu acești bani. Felipe îi răspunde că are trei joburi: spălător de vase, mecanic auto și valet la un escape room.
Potrivit ZF.ro, America este prezentată ca țara tuturor posibilităților, însă pentru mulți, această promisiune presupune să ai trei joburi doar pentru a trăi rezonabil. Un singur job de spălător de vase nu permite accesul la o școală mai bună sau la servicii sociale decente, iar chiria consumă cel puțin jumătate din venit.
SUA, care a aniversat 250 de ani, este descrisă ca o țară extrem de polarizată, unde doar cei cu șanse excepționale pot accede la un nivel social și financiar ridicat. Pentru cei fără studii superioare sau pentru migranți, viața cu două sau trei joburi este o realitate cotidiană. Deși găsirea unui loc de muncă la nivel de bază este relativ ușoară, salariile mici nu permit accesul la oportunitățile promise de America.
Accesul la educație superioară de calitate presupune costuri ridicate, iar mulți tineri ajung să se îndatoreze masiv pentru a-și plăti studiile, sperând la un job mai bun. Mulți nu reușesc să obțină acest lucru și rămân cu datorii mari, în așteptarea unor măsuri de iertare a datoriilor din partea autorităților. Sistemul de sănătate american este accesibil doar contra cost, iar salariile mici nu acoperă servicii medicale de calitate.
Chiria ridicată îi obligă pe cei cu venituri mici să locuiască departe de centrul orașului, uneori la mai mult de o oră de locul de muncă. Achiziția unei locuințe este practic imposibilă pentru cei care lucrează ca mecanici auto, spălători de vase sau valeti, unde veniturile provin mai ales din bacșișuri.
Expresia „America, țara tuturor posibilităților” se aplică doar unor excepții, nu majorității. Nivelul de educație este esențial pentru selecția candidaților, dar o școală bună costă bani. În antreprenoriat, barierele de intrare sunt scăzute, dar fără o idee inovatoare sau un business scalabil, șansele de îmbogățire sunt mici. Poveștile de succes ale antreprenorilor americani sunt rare și depind de circumstanțe greu de replicat.
Meritocrația este invocată ca principiu fundamental, dar succesul depinde și de accesul la rețele de relații și la persoane influente. Fără aceste conexiuni, este aproape imposibil să avansezi în ierarhia profesională. Cazurile celor care ajung în poziții de top pornind de jos sunt excepții, nu reguli.
În prezent, doar cei cu educație de elită, olimpici sau specialiști foarte căutați, pot spera la o ascensiune rapidă. Pentru restul, trei joburi sunt necesare pentru un trai decent, evitând astfel să locuiască în condiții precare, așa cum se vede în filme.
Prin comparație, în România, cu două joburi – fie în București, Cluj sau alte orașe mari – poți trăi mai bine, poți achiziționa un apartament și ai acces la educație de calitate fără costuri uriașe. Acest contrast este evidențiat și de percepția românilor asupra nivelului de trai, după cum arată și sondaje recente.