Aproape de inima Deltei Dunării, acolo unde pelicanii fac mai mult zgomot decât traficul aerian, Aeroportul Internațional „Delta Dunării” din Tulcea se înalță – la propriu – ca o catedrală a promisiunilor. Construit cu bani mulți și speranțe și mai mari, aeroportul ar fi trebuit să fie poarta aeriană către un paradis turistic. În realitate, este o investiție monumentală în așteptare: așteaptă zboruri, așteaptă pasageri, așteaptă sens.
Conducerea la sol, bugetul pe pilot automat
La comanda turnului – pardon, la conducerea regiei – stă Stoian Vâlcu, director general, pensionar, însoțit de un Consiliu de Administrație cu nume care sună bine pe hârtie și cu niște CV-uri bine garnisite: Fulger Aurelia, Vasilescu Adrian, Chelaru Oana Daniela, Ciupitu Gabriel . Împreună veghează la buna funcționare a unei infrastructuri care rar vede roți de avion.
Bugetul pe 2025 e un exercițiu de echilibristică contabilă: 13,9 milioane lei venituri, fix cât cheltuieli. Simetrie perfectă, ca în manual. Dar din această sumă, aproape 35% sunt bani publici – subvenții, ajutoare, infuzii de capital pentru un aeroport care nu produce, dar cheltuie cu eleganță și obstinație.
Zboruri în derivă: bilanțul care nu decolează
Traficul aerian ar putea fi studiat ca metaforă a stagnării. În 2017 – 4.232 pasageri, iar apoi… începe picajul: 158 în 2018, 99 în 2019, 30 în 2020, 73 în 2021. O pistă de milioane pentru câteva zeci de pași. În 2023, niște charter-e firave spre Antalya au animat peronul fantomă.
Pentru 2025 se zvonește o cursă Tulcea-București cu AnimaWings și un posibil sezonier Tulcea-Cluj. Nimic concret, dar speranțele zboară liber – spre deosebire de avioane.
Salarii uriașe într-o aeronavă pe stand-by
Dacă traficul lipsește, măcar salariile aterizează lunar fără întârziere. În 2025, salariile vor costa 5,26 milioane lei, cu 30% mai mult ca în 2024. Salariul mediu brut? 6.450 lei/lună pentru 68 de angajați. Singurul lucru care decolează aici este bugetul de personal.
Dar cireașa pe tort este creșterea indemnizatiilor directorilor: de la 354000 lei în 2024 la 429.000 lei in 2025 . În ceea ce privește membrii Consiliului de Administrație, pentru aceștia, din toată sărăcia, s-a reușit triplarea indemnizațiilor: de la 90.000 lei în 2024, la 274.000 lei în 2025. Nu e rău pentru un terminal unde pasagerii sunt la fel de rari ca urșii polari în deltă..
E greu de înțeles cum se justifică asemenea cheltuieli într-o instituție fără profit, fără curse regulate și fără activitate vizibilă. Dar aeroportul trăiește – susținut de subvenții, protejat de promisiuni, învelit în tăcere operațională. În timp ce avioanele lipsesc, bonificațiile nu întârzie niciodată.
Un deceniu de investiții: aeroportul metamorfozat din bani publici
Între 2015 și 2025, s-au investit peste 315 milioane lei în modernizarea unui aeroport care, iată, este modern, dar gol. Extinderea pistei, creșterea siguranței, securitate, terminal nou, platforme, sisteme Schengen-ready – totul bifat. Parcă lipsește ceva?! A, pasagerii și avioanele..(Binevoitorii vor replica faptul că de aia nu au fost pasageri, pentru că aeroportul nu era la standarde. Pai, dacă nu era la standarde, de ce mai erau 68 de angajati și vreo 4 directori?)
- 2015: extindere pistă – 52,4 mil. lei
- 2018: siguranță și securitate – 70,4 mil. lei
- 2019: completări – 12,8 mil. lei
- 2021–2024: modernizare generală – 180 mil. lei
În aprilie 2024 s-a făcut recepția oficială. Acum, aeroportul poate primi 400 pasageri pe oră. Poate, dar nu primește…
Între visul turistic și realitatea bugetară
Aeroportul Delta Dunării e, poate, cea mai frumoasă hală nefolosită din România. O bijuterie arhitecturală destinată unei flote fantomă. Oaza de investiții într-un deșert de activitate. Avioanele lipsesc, dar optimismul birocratic zboară nestingherit. Până una alta, Tulcea are un aeroport care a costat cât un vis și funcționează ca o promisiune. Cine știe, poate într-o zi și aeronavele vor ateriza, nu doar facturile.