Institutul Național de Statistică a publicat luni, 29 iunie 2026, cele mai recente date privind sărăcia în România, arătând că aproape unul din cinci români a trăit în 2025 sub pragul sărăciei.
Potrivit ZF.ro, peste un sfert din populație a fost expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială.
Rata sărăciei relative a ajuns la 18,4% în 2025, ceea ce înseamnă că aproximativ 3,47 milioane de persoane au avut venituri sub pragul sărăciei. Comparativ cu 2024, acest indicator s-a redus cu 0,6 puncte procentuale, iar numărul persoanelor aflate în această situație a scăzut cu 127.000.
Chiar dacă România rămâne peste media Uniunii Europene la acest capitol, situația este mai complexă. Cu o rată a sărăciei relative de 18,4%, România depășește media UE de 16,3%, dar se situează sub Italia (19,5%), Croația (19,6%) și alte state. Cele mai ridicate rate ale sărăciei relative sunt raportate în Lituania (22,6%), Bulgaria (22%), Estonia (21,2%) și Croația (19,6%). La polul opus, Cehia, Belgia, Danemarca și Slovacia au cele mai mici rate ale sărăciei relative.
Diferențe regionale și generaționale semnificative
Diferențele regionale sunt importante. În sud-estul țării, 38% din populație este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, iar în sud-vest Oltenia procentul ajunge la 36%. În schimb, în regiunea București-Ilfov, indicatorul este de doar 13,6%. Astfel, riscul de sărăcie este de aproape trei ori mai mare în sud-est față de zona Capitalei.
Copiii și tinerii sunt cele mai expuse categorii. Unul din patru tineri cu vârste între 18 și 24 de ani trăiește sub pragul sărăciei, iar aproape unul din trei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Situația este similară și în cazul copiilor, unde atât rata sărăciei, cât și indicatorul AROPE depășesc media națională.
Educația și structura familiei au impact major
Potrivit INS, nivelul de educație rămâne un factor decisiv: peste jumătate dintre persoanele cu un nivel redus de educație sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. În schimb, pentru persoanele cu studii superioare, procentul scade la doar 3%, confirmând legătura directă dintre educație și integrarea pe piața muncii.
Structura familiei contează, de asemenea. Jumătate dintre persoanele care trăiesc în gospodării cu doi adulți și cel puțin trei copii dependenți sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Pentru familiile monoparentale, indicatorul se apropie de 46%.
Sărăcia nu înseamnă doar venituri mici. INS arată că 3,16 milioane de persoane s-au aflat în 2025 în stare de deprivare materială și socială severă, adică nu își permit o parte dintre bunurile și serviciile considerate esențiale pentru un trai decent. În total, 5,2 milioane de români s-au aflat în cel puțin una dintre cele trei situații care definesc riscul de sărăcie sau excluziune socială: venituri sub pragul sărăciei, deprivare materială și socială severă sau gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii.
Deși indicatorii s-au îmbunătățit ușor față de anul anterior, datele arată că dezvoltarea economică a României rămâne profund inegală, iar regiunile, nivelul de educație și structura gospodăriei influențează semnificativ riscul de sărăcie.