În urmă cu aproape o lună, la Niculițel se vorbea despre Dumitra Topolianu în șoaptă, cu teamă și cu speranța aceea pe care oamenii o păstrează atunci când nu mai pot face nimic decât să aștepte. Învățătoarea fusese lovită de trăsnet în Masivul Bucegi, în timpul unei excursii cu 14 copii, iar de atunci viața ei atârna de priceperea medicilor, de găsirea unui pat într-o secție specializată și, poate, de un dram de noroc.
După trei spitale, un transport cu elicopterul și zile întregi în care fiecare oră a contat, au venit primele vești cu adevărat bune. Dumitra Topolianu este conștientă, vorbește, își amintește ce s-a întâmplat și începe să privească din nou spre viață. Nu și-a început însă povestea vorbind despre durere, despre arsuri sau despre teama prin care a trecut. Primul ei gând a fost la copii.
„Ei sunt îngerii mei”, a spus învățătoarea.
Copiii care au știut ce trebuie făcut
Accidentul s-a produs pe 2 iulie, în timp ce grupul cobora de la Vârful Omu spre Peștera Ialomiței. În apropierea Stânei Șugări, vremea s-a schimbat brusc, iar furtuna i-a prins pe munte. Un trăsnet a lovit-o pe Dumitra Topolianu și a aruncat-o la pământ. Câțiva copii au fost și ei trântiți de descărcarea electrică, iar doi au suferit răni ușoare.
Într-un asemenea moment, când frica poate bloca și un adult, elevii nu s-au pierdut cu firea. Cei care au rămas în picioare au luat un telefon și au fugit până la o stână pentru a cere ajutor. Un cioban a alertat Salvamontul, iar echipele de intervenție au urcat spre grup și au transportat-o pe învățătoare pe targă, prin teren dificil, până la baza de salvare.
„Cei care au rămas pe picioare atât de mult s-au mobilizat, au luat telefonul din buzunar și au plecat la ciobani. Și astfel am fost salvată”, a povestit Dumitra Topolianu pentru Observator News.
În acele minute, copiii nu au mai fost doar elevii aflați într-o excursie și nici martorii neputincioși ai unei nenorociri. Au devenit salvatorii propriului dascăl. Iar povestea capătă o semnificație cu atât mai puternică atunci când afli că, de peste două decenii, Dumitra Topolianu îi învață tocmai cum să reacționeze în situații periculoase.
Învățătoarea coordonează echipajul Școlii Gimnaziale „Nichifor Ludovig” din Niculițel la concursul „Educație rutieră, educație pentru viață”, unde elevii săi au obținut de-a lungul anilor rezultate importante la nivel național. Le-a vorbit despre luciditate, responsabilitate și despre nevoia de a lua o decizie corectă atunci când fiecare secundă contează. Pe munte, lecția predată ani la rând s-a întors către ea. Copiii au salvat-o tocmai pentru că nu s-au lăsat paralizați de panică.
O cursă prin trei spitale
După intervenția salvatorilor, Dumitra Topolianu a fost transportată mai întâi la Spitalul din Târgoviște, apoi la Spitalul Județean din Ploiești. Starea sa s-a agravat, iar medicii au fost nevoiți să o intubeze și să o ventileze mecanic. Au reușit să o stabilizeze, însă spitalul nu avea condițiile necesare pentru tratarea unui pacient cu arsuri grave.
A urmat o cursă contra cronometru pentru găsirea unui loc într-o unitate specializată. Timp de mai multe zile, în timp ce medicii din Ploiești încercau să o țină în viață, familia și autoritățile căutau un pat disponibil într-o secție pentru mari arși.
Ora de Tulcea relata încă din 8 iulie că familia obținuse documentele necesare unui transfer în Germania, unde o clinică era pregătită să o primească. Plecarea în străinătate nu a mai avut însă loc, după ce s-a găsit un pat la Unitatea pentru Mari Arși a Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. Învățătoarea a fost transportată acolo cu elicopterul, iar pentru prima dată după accident a primit șansa de a fi tratată într-o secție construită și dotată pentru asemenea cazuri.
„Mulțumesc că mi-au găsit loc și m-au adus aici”, a spus Dumitra Topolianu.
Nu sunt vorbe rostite din politețe. În spatele lor se află efortul a zeci de medici, asistenți, salvatori și oameni care au făcut tot ce a fost posibil pentru ca ea să reziste până la găsirea unui loc potrivit. Sunt și cuvintele unui pacient care a înțeles cât de aproape a fost de margine și cât de greu poate deveni, în România, drumul unui mare ars până la tratamentul de care are nevoie.
Unitatea de la Iași are numai cinci locuri de terapie intensivă pentru marii arși și deservește pacienți dintr-o zonă mult mai largă decât Moldova. Rareori există un pat liber. Cazul Dumitrei Topolianu a arătat, din nou, cât de mult depinde supraviețuirea unui pacient de o coincidență aproape absurdă: ca un alt bolnav să se externeze sau ca un loc să se elibereze exact la timp.
Întoarcerea la catedră, visul care o ține în luptă
Pericolul nu a trecut. Descărcarea electrică i-a traversat corpul, iar căderea i-a provocat traumatisme serioase. Medicii vorbesc despre mai multe organe afectate, despre o posibilă fractură și despre complicații care pot apărea chiar și după zile în care evoluția pare favorabilă. În cazul marilor arși, o zi bună nu este o garanție, ci doar încă o zi câștigată.
Fiica sa, Lavinia Topolianu, spune că starea mamei se îmbunătățește treptat, dar că recuperarea poate dura luni sau chiar ani. Va fi nevoie de tratamente, intervenții, răbdare și de o forță pe care învățătoarea pare hotărâtă să o găsească.
Din toamnă, Dumitra Topolianu ar fi trebuit să preia o nouă generație de elevi. Cel mai probabil, întoarcerea la catedră va trebui amânată, însă ea nu concepe să renunțe definitiv. Ar putea ieși la pensie, dar spune că nu vrea.
„După ceea ce mi s-a întâmplat, simt nevoia să fiu în locuri unde să pot socializa, să trec mai ușor peste”, a mărturisit învățătoarea.
La Niculițel, copiii o așteaptă. Poate că aceasta va fi, în lunile grele care urmează, una dintre cele mai puternice forme de tratament: gândul că undeva, într-o școală, sunt câteva bănci, câteva caiete și câteva suflete care îi păstrează locul.
Povestea Dumitrei Topolianu nu este doar povestea unui trăsnet care a lovit din senin. Este povestea unor copii care au știut ce să facă, a unui cioban care a chemat ajutorul, a salvatorilor care au coborât-o de pe munte și a medicilor care au ținut-o în viață în timp ce sistemul căuta cu greu un pat liber.
Mai presus de toate, este povestea unui dascăl salvat chiar de lecția pe care le-a predat-o elevilor săi.
Surse de documentare: Observator News, Salvamont Salvaspeo Dâmbovița și Casa Corpului Didactic Tulcea.
Foto- captura video Observator News
