Să lucrezi la Urgențe în Sulina înseamnă să fii pregătit pentru aproape orice. De la o rană minoră până la o naștere sau un caz grav care trebuie transferat cu ambulanța navală ori elicopterul. Marieta-Liliana Stalenoi, asistent medical principal de medicină generală în cadrul Spitalului Județean de Urgență Tulcea, cunoaște bine această realitate. A lucrat ani la rând cu pacienții din Delta Dunării și spune că, într-un fel, nu ea a ales Sulina, ci Sulina a ales-o pe ea.
Marieta avea 20 de ani când a decis să dea admitere la Școala Postliceală Sanitară. Nu știa prea multe despre spitale sau despre cât de solicitantă poate deveni meseria de asistent medical. Își amintește însă că o impresionau respectul și aprecierea de care se bucurau cadrele medicale în mica localitate în care trăia.
Cu timpul, motivele pentru care a rămas în această profesie au devenit mult mai profunde.
„Nu am greșit în alegerea pe care am făcut-o, vreau să cred că și acum cadrele medicale se bucură de respect și apreciere. Cel mai important este că școala pe care am absolvit-o m-a învățat cum să trăiesc: sănătos, corect și cinstit. Am înțeles că sănătatea este cea mai de preț valoare, sănătatea nu o poți monetiza! Ajutându-i pe ceilalți să-și păstreze sănătatea sau să o recâștige îmi creează o stare de mulțumire personală.”
„Nu am ales locul, ci locul m-a ales”
Legătura sa cu sistemul medical din Sulina este una veche. Timp de 15 ani a lucrat la Centrul de Sănătate Sulina, unitatea care deservea populația din această parte a Deltei și care a fost închisă în 2011.
În acel moment ar fi putut începe un alt drum. Contextul personal și socio-economic nu i-a permis însă să părăsească localitatea, așa că a continuat să lucreze în noua structură medicală creată pentru oamenii din zonă.
„Datorită contextului neprielnic socio-economic și personal de la acea vreme (2011) nu am putut părăsi localitatea pentru a-mi schimba locul de muncă rămânând și încadrându-mă într-o nouă structură care a fost aleasă pentru populația din această zonă. Deci pot spune că într-un fel nu am ales locul, ci locul m-a ales.”
La Sulina, urgențele pleacă și pe apă
Munca într-o unitate de urgență din Sulina are o particularitate pe care geografia Deltei o impune zi de zi. Aici ajung adulți și copii cu probleme medicale foarte diferite. Sunt triați, monitorizați, investigați și tratați, iar cazurile care au nevoie de îngrijiri într-o unitate cu competențe superioare trebuie transferate cu ambulanța navală sau cu elicopterul.
Nu există nici prea mult loc pentru rutină. În aceeași unitate poți trece de la o plagă minoră la o naștere sau la o urgență care necesită intervenție chirurgicală.
„Din punct de vedere profesional, activitatea din UPU este intensă și provocatoare datorită diversității cazurilor a căror rezolvare presupune cunoștințe solide, anduranță fizică și psihică, empatie și capacitatea de a lua decizii sub presiune. Munca în UPU oferă posibilitatea de a întâlni o mare diversitate de cazuri medicale de toate tipologiile, de la plăgi minore, la nașteri sau cazuri care necesită intervenții chirurgicale, situații care te provoacă profesional de-a lungul anilor, dar datorită cărora dobândești experiență.”
Oboseala există și se acumulează. La final rămâne însă și sentimentul că ai reușit să ajuți un om într-unul dintre cele mai grele momente ale sale.
„Din punct de vedere uman se resimte oboseala fizică datorată solicitării permanente dar și mulțumirea că ai ajutat, ai alinat durerea cuiva, ai participat mai mult sau mai puțin ca oamenii aflați în suferință să își recapete integritatea fizică și mai ales demnitatea.”
Cazurile cu copii sunt cele care dor cel mai tare
Anii petrecuți în sistem nu transformă toate urgențele în simple cazuri dintr-o fișă medicală. Unele rămân cu cei care au încercat să salveze pacientul mult după terminarea turei.
Pentru Marieta-Liliana Stalenoi, cele mai apăsătoare sunt situațiile în care medicina ajunge la limită, iar toate eforturile echipei nu mai sunt suficiente.
„Momentele care m-au marcat au fost acele cazuri când cu toate resursele tehnice și umane folosite situația nu a avut o evoluție favorabilă și a survenit decesul. Când este vorba despre copii, sentimentul de neputință este mare iar întrebările pe care ți le pui mai apoi, sunt multe. În aceeași măsură sunt marcată de puterea de luptă pe care o au pacienții oncologici care înving boala, de lupta lor permanentă cu destinul, dovedind că se poate, că există vindecare și în situații extreme.”
Tocmai aceste două extreme, pierderea unui pacient și bucuria celui care reușește să învingă o boală grea, au făcut-o să privească altfel propria meserie.
„Decesul și supraviețuirea mă fac să cred că profesia pe care am ales-o este importantă, că are un impact covârșitor asupra vieții, că putem influența în bine viața oamenilor.”
Uneori ajută enorm să stai pur și simplu de vorbă cu omul
În Urgențe, viteza contează. La fel și aparatura, pregătirea medicală și colaborarea dintre membrii echipei. Dar Marieta vorbește și despre ceva mult mai simplu, care nu apare neapărat într-o procedură medicală. Discuția cu omul speriat care tocmai a intrat pe ușă.
Înainte ca medicul să îl consulte, încearcă să afle ce problemă are și să îi explice ce urmează. Câteva cuvinte pot schimba felul în care pacientul trece prin următoarele minute.
„Înainte de a fi consultat de medic, faptul că stau de vorbă cu pacienții, aflu problema medicală pentru care au venit, le explic ce va urma, „îndulcește” puțin starea lor psihică, devin mai încrezători și mai cooperanți, echipa medicală putând acționa corespunzător, având mai multe șanse de succes.”
De-a lungul anilor și-a format și un reper simplu atunci când se află în fața unui pacient vulnerabil.
„De multe ori iau decizii încercând să mă pun în locul pacientului, văzând care ar fi măsurile cele mai bune pentru a rezolva cazul, ca și când aș lua hotărârea pentru mine.”
„Inteligența artificială nu ne poate înlocui!”
După atâția ani petrecuți în spitale și lângă pacienți, Marieta-Liliana Stalenoi nu crede că profesia pe care a ales-o este una amenințată cu dispariția. Nici măcar într-o perioadă în care inteligența artificială intră tot mai mult în domenii care, până nu demult, păreau rezervate exclusiv oamenilor.
„Școala pe care am absolvit-o mi-a oferit o profesie. O profesie care are rădăcini în antichitate și care are viitor, nu cred că va dispărea vreodată, inteligența artificială nu ne poate înlocui!”
La Sulina, explicația se vede poate mai ușor decât în alte locuri. Între pacientul care intră speriat în Urgențe și momentul în care, dacă situația o cere, este urcat într-o ambulanță navală sau într-un elicopter, medicina înseamnă și tehnică, și decizii rapide. Dar mai înseamnă ceva greu de pus într-un algoritm: omul care rămâne lângă alt om atunci când acesta are cea mai mare nevoie.
Sursa: oamr.ro
