Există în România drumuri proaste. Și există drumuri imposibile. Între ele, ca un personaj de roman est-european, trăiește de decenii drumul comunal Cardon – C.A. Rosetti: o fâșie de piatră, nisip și noroi care refuză, cu o încăpățânare aproape simbolică, să devină șosea adevărată.
Este singura legătură rutieră dintre Sulina și satele Rosetti, Letea, Sfiștofca și Cardon. Doar 16 kilometri. Dar 16 kilometri care concentrează zeci de ani de neputință administrativă, conflicte juridice și vieți trăite pe muchie de izolare.
„Faci o oră doar ocolind gropile”
O localnică din Sulina, care face aproape săptămânal drumul spre Tulcea, povestește fără patetism, dar cu oboseala celui care știe traseul pe de rost:
„Pleci de la Tulcea cu barca. O oră și jumătate până la Sulina. De acolo mai treci o dată cu o barcă, pe partea cealaltă, la Prospect. Și apoi… fiecare cu ce are. Mașină, motocicletă, cai. Cu ce poate.”
Urmează drumul. Sau ce ar trebui să fie drum. Filmarea e de ieri, 11.01.2026.
„Cu mașina se circulă foarte greu. Groapă lângă groapă. Faci o oră și zece minute numai cât ocolești gropile. Oricum n-ai nicio șansă să le eviți pe toate. Dacă faci pană, ai rămas. Barca nu te așteaptă.”
Sesizări au fost făcute. Răspunsurile s-au pierdut între instituții. „Nu ține de noi”, i s-a spus. „Drumul nu e al primăriei.”
Iar concluzia ei e tăioasă: „Mai vrem turiști. Dar când vin și văd drumul, pleacă. Și nici nu-i poți condamna.”
Un drum născut dintr-o hotărâre, nu din pământ
Oficial, drumul există din 2001, când, printr-o hotărâre de guvern, traseul Nufăru – Partizani – Gorgova – Sulina – Cardon – C.A. Rosetti a fost trecut în categoria drumurilor comunale, sub indicativul DC2. Lungimea declarată: peste 120 de kilometri.
Realitatea din teren era însă mult mai modestă. Drumul exista doar pe porțiuni. Restul era desenat peste diguri, canale, zone mlăștinoase și arii strict protejate. Practic, statul a legalizat un drum care, în mare parte, nu exista fizic, sperând că va fi construit ulterior.
Specialiștii din Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării au avertizat încă de atunci: o șosea prin Delta Dunării ar însemna presiune antropică masivă și risc ecologic major. Avertismentele au fost consemnate, apoi ignorate.
Fonduri europene, asfalt promis și un final penal
În 2003, statul a mers mai departe. Ministerul Transporturilor a alocat aproximativ 1,1 milioane de dolari din fonduri PHARE pentru „Modernizarea DC2 Sulina – Plaja Sulina”. Documentația prevedea inclusiv lucrări pe nisipul plajei, zonă strict protejată.
Au urmat licitații controversate, lipsa avizelor de mediu, autorizații emise ilegal. Finalul a venit sub forma dosarului penal 55/P/2005, anchetat de DNA. Proiectul a fost îngropat, iar ideea unei șosele asfaltate prin deltă a devenit un subiect tabu.
Ce a rămas? Doar bucata posibilă: Sulina – Cardon – Rosetti. Un drum pietruit, improvizat, finalizat practic în 2007, odată cu construirea podului peste Canalul Cardon, realizat cu sprijinul Consiliului Județean Tulcea.
Cum se ajunge, de fapt, la C.A. Rosetti
Pentru cine nu e localnic, accesul e un mic ritual al răbdării:
- Varianta rutieră: drumul DC2, de la Sulina prin Cardon, singura cale pe uscat – lentă, grea, plină de gropi.
- Varianta fluvială: barcă din Tulcea până la Sulina, apoi din nou barcă până la Cardon, urmată de drumul pietruit spre Rosetti.
- Varianta combinată: barcă până la Periprava, apoi drumurile comunale spre Rosetti – posibil doar când condițiile permit.
Pentru mulți localnici, combinația barcă + drum prost este singura opțiune. Iarna sau pe vreme rea, devine o loterie.
Reparații de avarie, nu soluții
În martie 2022, când navigația pe brațul Chilia a fost restricționată, autoritățile au recunoscut oficial că DC2 este singura cale de acces. Comitetul Județean pentru Situații de Urgență a intervenit. Guvernul a alocat aproape 7 milioane de lei pentru reparații.
Banii au mers în piatră, balast și cârpeli. Drumul a fost făcut practicabil. Nu bun. Nu sigur. Doar practicabil.
De ce nu se asfaltează?
Răspunsul real e cunoscut de toți, dar rar spus clar:
- drumul traversează zona tampon a Rezervației și se apropie de Pădurea Letea;
- costurile ar fi uriașe;
- riscurile ecologice, greu de asumat;
- beneficiul politic, minim.
Asfaltul ar deschide Delta traficului intens. Nimeni nu vrea să-și asume asta.
Va fi vreodată „drum”?
Probabil nu asfaltat. Dar pietruit corect, da, ar trebui.. Cu fundație stabilă, drenaje, întreținere periodică. Nu o șosea a Deltei, ci o cale decentă de supraviețuire pentru comunități care nu cer mult.
Până atunci, drumul Cardon – C.A. Rosetti rămâne o metaforă perfectă pentru România periferică: un drum legalizat înainte să existe, reparat doar când devine catastrofă, folosit zilnic de oameni care n-au alternativă.
Și care, în fiecare săptămână, își iau inima în dinți și pornesc… printre gropi
