La Gara Tulcea, liniștea nu este o întâmplare, ci o constantă. Gara este capăt de linie pe relația Medgidia–Tulcea și, în afara sezonului estival, trenurile pot fi numărate fără emoții: două, trei, cel mult patru pe zi. Între ele, ore întregi în care peroanele rămân goale, iar sala de așteptare își aude propriul ecou.
Puține trenuri, puțini călători
Datele de trafic confirmă ceea ce se vede cu ochiul liber. În zilele obișnuite, prin Gara Tulcea tranzitează câteva zeci de pasageri pe zi, în principal navetiști sau călători ocazionali. Vara, numărul crește ușor, odată cu turiștii care ajung în oraș ca punct de plecare spre Delta Dunării, însă gara nu ajunge nici atunci la un flux comparabil cu alte stații din Dobrogea. Sunt frecvente intervalele de 4–6 ore fără niciun tren și, implicit, fără călători.
Și totuși, în acest decor aproape static, curățenia este tot ce se mișcă permanent. Podelele sunt spălate zilnic, băncile șterse, coșurile golite. O gară pregătită pentru mulțimi care întârzie să apară.
Curățenie la standarde mari, buget pe măsură
Pentru perioada 2026–2028, Sucursala Regională CF Constanța a scos la licitație un contract amplu de salubrizare. Pentru județul Tulcea, lotul este evaluat la 232.310,42 lei, sumă care include mai multe stații, dar în care Gara Tulcea este principala unitate.
Contractul prevede servicii complete: salubrizare zilnică a sălilor de așteptare și caselor de bilete, igienizarea grupurilor sanitare, colectarea deșeurilor, curățarea peroanelor și intervenții sezoniere pentru zăpadă și gheață. Cu alte cuvinte, aceleași cerințe ca într-o gară cu trafic intens, aplicate însă unui spațiu unde, uneori, trec mai puțini pasageri decât angajați.
Paradoxul este greu de ignorat: statul plătește constant pentru menținerea unui standard ridicat într-o gară în care trenurile sosesc rar, iar călătorii sunt puțini. În lipsa unei strategii de revitalizare a transportului feroviar spre Tulcea, curățenia ajunge să fie cea mai predictibilă „activitate” a gării.
La finalul zilei, trenurile pot întârzia, pot lipsi sau pot veni doar de două ori. Mopul, însă, nu lipsește niciodată. Iar Gara Tulcea rămâne un exemplu curat – la propriu – despre cum se pot cheltui bani publici pentru o infrastructură pregătită permanent… pentru un public care apare doar din când în când.
