Curtea de Conturi a pus lupa pe felul în care Spitalul Județean de Urgență Tulcea și-a organizat, angajat și plătit oamenii, iar raportul rezultat nu descrie un spital scăpat de sub control, dar nici unul în care toate rotițele administrative se învârt cum trebuie. Dincolo de binecunoscuta criză de medici, auditorii au găsit câteva situații care atrag imediat atenția: peste 126.000 de lei plătiți pentru concedii neefectuate unui medic de la Sulina, urmate de reangajarea acestuia chiar în ziua încetării contractului, indemnizații pentru titlul științific de doctor stabilite peste plafonul legal și un compartiment de audit intern rămas, practic, într-un singur om. Raportul este însoțit de o scrisoare adresată direct managerului SJU Tulcea, dr. Tudor-Ion Năstăsescu, iar conducerea spitalului nu a formulat obiecții față de constatările și recomandările auditorilor.
În cifre mari, fotografia spitalului de la sfârșitul lui 2024 arată astfel: 1.626 de posturi aprobate, 1.236 ocupate și 390 vacante. Cele mai multe goluri care contează medical sunt, previzibil, la medici. Din 232 de posturi normate, numai 138 erau ocupate, adică 59,48%. Restul de 94 existau în organigramă, nu și în halate. Situația nu se îmbunătățise față de 2023, când gradul de ocupare fusese de 59,82%. Nici la asistenți și personal auxiliar lucrurile nu arătau confortabil: 159 de posturi din zona personalului mediu sanitar și alte 101 de posturi auxiliare rămâneau libere. Curtea de Conturi avertizează că acest deficit poate afecta direct continuitatea și calitatea serviciilor medicale.
Dr. Tudor Năstăsescu cunoaște bine problema. Managerul SJU Tulcea vorbea public, încă din 2025, despre dificultatea de a aduce și păstra medici la Tulcea și despre situația complicată din Deltă, unde spunea că pentru 12.000-15.000 de locuitori lucrează doar câțiva medici de familie. Concluzia lui era scurtă: „lucrurile nu stau bine deloc”.
126.603 lei pentru concedii, apoi reangajare în aceeași zi
Una dintre cele mai greu de trecut cu vederea povești din audit vine de la UPU-SMURD Sulina. Medicul coordonator, al cărui nume nu este indicat în raport, fusese angajat cu contract pe perioadă determinată, soluție permisă de lege în condițiile deficitului de specialiști în medicină de urgență. Contractul a fost prelungit succesiv până la limita maximă de trei ani. Când raportul de muncă a încetat, spitalul i-a plătit 126.603 lei brut pentru concediile de odihnă rămase neefectuate din 2023 și 2024. Numai că povestea nu s-a terminat acolo: la 1 mai 2025, în aceeași zi, medicul a semnat un nou contract, pe perioadă determinată, pentru același post și în aceleași condiții.
Plata concediului neefectuat la încetarea unui contract este legală, iar raportul nu contestă acest drept. Auditorii pun însă degetul pe felul în care s-a ajuns aici. Spitalul nu a urmărit și nu a planificat corespunzător efectuarea concediilor, astfel încât zilele s-au acumulat și, la final, s-au transformat într-o factură de peste 126.000 de lei. Curtea spune limpede că această cheltuială putea fi evitată sau măcar redusă printr-o gestionare mai atentă. În prezent, pagina oficială a SJU arată că punctul UPU-SMURD Sulina are doar 16 angajați, dintre care șase medici, ceea ce spune ceva și despre cât de puțin loc de manevră există într-o asemenea structură.
Și aici auditul prinde, fără să-și propună neapărat, o realitate mai mare decât abaterea administrativă. Într-un serviciu cu oameni puțini, concediul unui medic nu mai este doar o chestiune de pontaj. Devine o problemă de continuitate a activității. Iar când aceeași persoană pleacă juridic și revine practic în aceeași zi pe același post, sistemul poate fi legal acoperit, dar ridică inevitabil întrebarea dacă nu cumva lipsa personalului obligă instituția să trăiască permanent din improvizații.
Indemnizațiile de doctorat: 1.040 de lei în loc de 950
Un alt capitol care atrage atenția privește opt cadre medicale cu titlul științific de doctor. Curtea de Conturi a constatat că acestora li s-a plătit o indemnizație lunară de 1.040 de lei, deși, potrivit interpretării auditorilor asupra legislației aplicabile, cuantumul trebuia menținut la 950 de lei.
Pentru perioada extinsă verificată, 2023 – august 2025, raportul stabilește drepturi salariale acordate în plus în sumă brută totală de 17.145 de lei. SJU Tulcea s-a autosesizat și, din septembrie 2025, a corectat indemnizația, însă Curtea cere recuperarea sumelor plătite necuvenit, împreună cu dobânzile și penalitățile aferente. Raportul nu nominalizează cei opt beneficiari, astfel că orice asociere a acestor plăți cu anumite persoane ar fi speculativă.
Problema nu este spectaculoasă prin mărimea prejudiciului, ci prin mecanism. Într-un spital în care peste 161 de milioane de lei din cele aproximativ 215 milioane plătite într-un an merg pe cheltuieli de personal, orice eroare repetată în stabilirea unui drept salarial are tendința să se multiplice. Aici a fost observată și corectată. Mai important rămâne dacă procedura internă va împiedica repetarea ei.
Cine îl verifică pe cel care trebuie să verifice?
Poate cea mai ironică situație din raport privește chiar auditul intern. SJU Tulcea trebuia să aibă două posturi de auditor, însă unul dintre ele era vacant și, ulterior, a fost transformat într-un post de inginer de sistem. Spitalul a rămas astfel cu un singur auditor intern pentru o instituție cu peste 1.200 de salariați, zeci de structuri medicale și sute de milioane de lei gestionate anual.
Curtea consideră compartimentul subdimensionat și avertizează că există riscul ca activitatea de control intern să nu mai poată acoperi în mod corespunzător complexitatea spitalului. Este genul de problemă care pare administrativă până când începi să numeri câte lucruri trebuie verificate într-o instituție de dimensiunea SJU Tulcea. Dacă omul care trebuie să caute erorile este unul singur, șansele ca toate erorile să fie găsite la timp scad inevitabil.
Raportul nu spune că la SJU totul merge prost
Ar fi nedrept, totuși, ca auditul să fie citit doar prin prisma neregulilor. Curtea de Conturi constată că structura organizatorică și statul de funcții au fost aprobate legal, că procedurile de recrutare verificate au fost transparente și conforme și că angajarea directă a unor medici fără concurs s-a făcut în condițiile permise de lege pentru spitalele care se confruntă cu un deficit sever de specialiști. În 2024 au fost organizate 13 proceduri de recrutare, iar pentru 14 medici angajați inițial pe perioadă determinată s-au organizat ulterior concursuri pentru contracte pe perioadă nedeterminată. Cu excepția indemnizației pentru titlul științific de doctor, salariile, gărzile, sporurile și celelalte drepturi din eșantionul verificat au fost calculate corect.
Asta face raportul mai interesant decât un simplu inventar de greșeli. Sub conducerea dr. Tudor Năstăsescu, SJU Tulcea nu apare ca o instituție administrativ naufragiată, ci ca un spital care încearcă să funcționeze cu prea puțini oameni și care, tocmai din această cauză, ajunge uneori la soluții costisitoare sau vulnerabile. Curtea găsește bani plătiți în plus, concedii gestionate prost și un control intern prea subțire, dar fundalul rămâne același: un sistem medical care muncește permanent cu mai puțini oameni decât ar avea nevoie.
Iar cazul Sulina este poate fotografia cea mai bună. Un medic pleacă din contract, primește peste 126.000 de lei pentru concediile pe care nu a reușit să le ia și este angajat din nou în aceeași zi. Pe hârtie sunt trei operațiuni administrative. În viața reală, este imaginea unui sistem care nu prea își permite să rămână nici măcar o zi fără omul respectiv.
